Cuprins
- CAPITOLUL I . EFICIENŢA ACTIVITĂŢII ECONOMICĂ
- 1.1. Eficienţa Economică concept, definire, rol.
- 1.2. Criterii de evaluare a eficienţei activităţii economice
- 1.3. Rentabilitatea formă de exprimare a eficienţei economice
- 1.4. Căile de sporire a eficienţei activităţii economice
- CAPITOLUL II. INDICATORI DE EVALUARE ŞI ANALIZĂ
- A EFICIENŢEI ECONOMICE A INVESTIŢIILOR
- 2.1. Particularităţile indicatorilor de evaluare şi eficienţă
- economică a investiţiilor
- 2.2. Clasificarea indicatorilor de eficienţă economică
- a investiţiilor
- 2.3. Determinarea indicatorilor de bază ai evaluării şi analizei eficienţei economice a investiţiilor în economia de piaţă
- 2.3.1. Indicatori cu caracter general
- 2.3.2. Indicatori de bază
- 2.3.3. Indicatori suplimentari
- CAPITOLUL III. – S.C. ALRO S.A SLATINA – STUDIU DE CAZ ASUPRA EFICIENŢEI ACTIVITĂŢII ECONOMICE
- 3.1. Scurt istoric al societăţii Alro Slatina
- 3.2. Prezentarea generală a societăţii
- 3.2.1. Obiectul de activitate
- 3.2.2. Forma juridică şi structura societăţii
- 3.2.3. Secţiile de producţie şi specificul procesului de producţie
- 3.3. Piaţa de desfacere
- 3.3.1. Piaţa internă a societăţii Alro
- 3.3.2. Piaţa exteră
- 3.3.3. Cota de piaţă
- 3.3.4. Concurenţa
- 3.4. Analiza S.W.O.T. a societăţii Alro S.A. Slatina
- 3.4.1. Factorii interni
- 3.4.2. Factorii externi
- CAPITOLUL IV. – CREŞTEREA EFICIENŢEI ACTIVITĂŢII LA S.C. ALRO S.A. SLATINA
- 4.1. Eficienţa economică
- 4.2. Programul de modernizare - retehnologizare
- CAPITOLUL V. – CONCLUZII
Extras din proiect
1.1 – Eficienţa Economică – concept , definire , rol.
Din punct de vedere economic o întreprindere, ca agent economic, indiferent de dimensiune, formă de proprietate şi organizare, produce bunuri şi servicii destinate vânzării, scopul fiind acela de a produce profit. Pornind de la acest principiu se poate spune, fără a greşi, că un agent economic, din dorinţa lui de a produce profit, caută fără încetare căi sau metode de creştere a eficienţei activităţii economice pe care o desfăşoară.
Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a capacităţii lui de supravieţuire, a direcţiei de dezvoltare finală, presupune definirea şi măsurarea exactă a eficienţei economice. De aceea un rol important revine conceptului de eficienţă economică, aceasta realizând legătura dintre resursele alocate pentru desfăşurarea unei acţiuni şi rezultatele obţinute de pe urma acesteia, concept care orientează dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigură folosirea cu eficienţă maximă a acestora, în condiţiile unei dezvoltări raţionale, coerente.
Eficienţa economică este o concepţie modernă de evaluare a activităţii şi serveste la fundamentarea deciziilor, astfel încât resursele disponibile să fie consumate în modul cel mai favorabil pentru societate.
Conceptul de eficienţă economică este asociat în teoria şi practica economică de specialitate cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obţinute de agenţii economici cum sunt : rentabilitatea , productivitatea factorilor de producţie , eficacitatea capitalului , economisirea costurilor,etc. 1
Termenul de eficenţă are la bază cuvântul latinesc efficere = a efectua, iar conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române eficienţa provine din cuvântul franţuzesc efficience.
La începuturile abordării analizei unei activităţi economice, eficienţa economică era asociată eficacităţii economice. Cu timpul însă s-a facut şi distincţia între aceşti doi termeni. Eficacitatea, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române este definită drept calitatea de a obţine efecte economice utile, iar eficacitatea reprezintă raportul dintre efect şi efort.
Ca definiţie, conform Dicţionarului de Economie politică, prin eficienţa activităţii economice se inţelege “raportul dintre efortul economic depus şi rezultatele obţinute de un agent economic sau raportul dintre rezultate şi efort.”2 Efortul depus se calculează pe baza resurselor economice implicate în procesul de desfăşurare a activităţii economice ( materiale , umane , financiare ), iar rezultatele prin volumul vânzărilor sau alte efecte calitative ale activităţii economice ( cresterea profitului sau a productivităţii muncii , reducerea nivelului de cheltuieli , promovarea progesului , etc. ). Eficienţa economică se conturează deci în urma comparării efectelor unei acţiuni, cu eforturile necesare producerii ei.
O altă definiţie, formultă de V.V.Novojilov este următoarea : eficienţa economică, în general, este diferenţa dintre efectele utile şi celelalte cheltuieli făcute pentru obţinerea lor.
În domeniul economic, referiri la eficienţă pot fi întâlnite la marii analişti ai secolului trecut, cum sunt Adam Smith, David Ricardo, John Maynard Keynes sau Karl Marx. Conceptul de eficienţă a cunoscut o larga răspândire în secolul nostru. În prezent, el are o aplicabilitate generală în luarea deciziilor în orice ţară.
O definiţie care se abate în mod conştient de la principiul similarităţii este cea dată de Ştefan Matei : eficienţa economică a unei activităţi este o însuşire a acesteia exprimată de relaţia de cauzalitate dintre efectele totale, echivalate ca natură şi timp, şi resursele totale, echivalate ca natură şi timp implicate de această activitate, relaţie pozitivă în sine, în comparaţie cu alte variante ale activităţii şi cu mărimile normale ce exprimă cerinţele economiei naţionale de economisire a resurselor.
Se formulează şi o altă definiţie, astfel : categoria economică de eficienţă exprimă relaţia de cauzalitate între efectele rezultate din desfăşurarea unei activităţi şi efortul pentru realizarea acesteia.
Se apreciază că cea mai cuprinzătoare definiţie a eficienţei este dată de economistul Petre Jica. Acesta atribuie noţiunii de eficienţă patru sensuri, şi anume:
a. - un sens foarte larg în care eficienţa este definită ca şi calitatea unei activităţi, acţiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprimă prin compararea efectelor cu eforturile ;
b. - un sens larg în cadrul căruia se includ efectele directe si cele conexe, respectiv efortul direct şi conex. Avem de a face deci cu eficienţa absolută, care nu presupune comparaţia cu alte alternative ale acţiunii respective ;
c. - un sens restrans care presupune ca raportul efect / efort sau efort / efect să fie acceptabil în comparaţie cu alte raporturi ale activităţii sau cu alte variante sau cu un regim de normă al eficienţei ;
d. - un sens forte restrans care reprezintă abordarea cea mai sintetică si mai completă a noţiunii de eficienţă, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate,
ca natura si timpul, cu efectele obişnuite, de asemenea echivalate ca natură şi timp.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie.doc
- Cresterea Eficientei Activitatii Economice la SC ALRO SA Slatina.doc
- CUPRINS LICENTA.doc
- INTRODUCERE.doc