Aerajului General al unei Mine

INTRODUCERE

Aerul de mină se înțelege un amestec de care se găseşte în lucrările miniere.

Aerul atmosferic normal este un amestec din următoarele gaze: oxigen, bioxid de carbon, vapori de apă. Aerul atmosferic normal, pătrunzând în lucrările miniere, suferă o serie de schimbări în compoziţia sa, care îl viciază.

În general aceste schimbări constau pe de o parte în diminuarea conţinutului în oxigen, iar în creșterea conținutului în bioxidul de carbon cu adăugare de :

- Gaze nocive asfixiante, toxice sau explozive(metan, azot, hidrogen sulfurat).

- Vapori nocivi (de mercur, de arsen).

- Praf și funingine.

În afară de aceasta, variază şi umiditatea aerului, temperatura lui, presiunea şi greutatea specifică. Prin urmare aerul de mină viciat, conţine întotdeauna bioxid de carbon şi azot în altă proporţie decît aerul atmosferic normal. De aceea se poate considera că aerul de mină este compus din trei părţi: Aerul demină,aer atmosferic ,gaze active , aer mort , unde sub denumirea de gaze active, se înţelege gaze toxice sau explozive care se degajă sau se formează în lucrările miniere şi se unesc cu aerul de mină, iar sub denumirea de aer mort, se înţelege amestecul de bioxid de carbon şi azot conţinut în aerul de mină în exces faţă de conţinutul lor în aerul atmosferic. Aerul mort se numeşte aerul care în lucrările miniere a pierdut în întregime oxigenul.

Aerul mort în compunerea aerului de mină, îi reduce procentul de oxigen, îngreunează respiraţia oamenilor, şi arderea lămpilor, are o acţiune sufocantă, dar micşorează explozivitatea metanului.

În urma afectării împuşcării are loc aerajul frontului de lucru, care constă în prelucrarea unui debit redus din curentul principal de aeraj şi dirijarea lui în frontul de lucru în vederea diluării şi evacuării gazelor şi prafului.

Pentru condiţile de lucru în lucrările miniere este nevoie de aer proaspăt care este aspirat de la suprafaţa condus pînă la cele mai îndepărtate locuri de muncă după care este refulat în aerul atmosferic.

CAPITOLUL I. PROIECTUL AERAJULUI GENERAL A MINEI.

1. Debitul de aer necesar pentru aerisirea frontului de lucru.

Principiile generale care influențează asupra proiectării aerajului mineral sunt: tipul zăcământului, natura substanţei utile, parametrii geometrici, prezenţa diferitor tipuri de gaze (debitele de emanaţii), schema de deschidere, metodele de explorare şi schemele de extragere.

La stabilirea schemei de aeraj a minei trebuie să se ţină cont de următoarele criterii: folosirea maximă a lucrărilor de deschidere şi pregătire, divizarea curenţilor de aer în câți mai mulţi curenţi independenţi paraleli (din raţionamente economici şi de securitatea muncii), asigurarea unui grad ridicat de stabilitate reducând ramificaţiile, folosirea rațională a depresiunii terajului natural, evitarea pierderilor de aer prin scurt circuituri.

1.1 Debitul de aer necesar în frontul de lucru aerisit sub presiunea instalaţiei de ventilaţie.

Dificultăţile de determinare al debitului de aer sunt generate de multitudinea surselor de poluare, variaţia poluanţi în timp şi greutăţile legate de cunoaşterea perfectă a lor. Debitul de aer subdimensionat prezintă un pericol direct iar pentru un exces la fel este dăunător.

Exista 2 principii de determinare a debitului de aer:

1. Determinare debitului de aer pentru întreaga mină;

2. Pe circuite şi pe fronturile de lucru după necesitate;