Aspecte Practice privind Auditarea SC Omega Thenoton SA

Capitolul 1 Notiuni generale despre Audit public intern

1. 1 Conceptul de audit public intern

Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea auditului şi în ţara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaţia de verificare, revizie contabilă, bilanţ. Auditul reprezintă examinarea de către o persoană competentă şi independentă a fidelităţii înregistrărilor contabile, financiare şi fiscale, a probităţii şi credibilităţii tranzacţiilor economice.

Obiectului auditului a evoluat de la o corectare specifică a fraudelor în documentele contabile până la o apreciere globală de fidelitate a rapoartelor emise de o entitate economică şi o analiză critică a procedurilor şi structurilor acestora.

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, defineste la articolul 2, activitatea de audit intern ca fiind “activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare”.

Auditul public intern [1] reprezintă o activitate funcţional-independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Auditul public intern are ca obiective:

- asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice (evaluarea managementului riscurilor);

- sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării (evauarea sistemelor de control).

Sfera auditului public intern cuprinde:

• activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă;

• constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;

• administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public/privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;

1.2. Trasaturile auditului public intern

Printr-o analiza atenta a definitiei auditului public intern se pot stabili cateva trasaturi caracteristice ale acestuia:

Auditul public intern este o activitate desfasurata in cadrul entitatilor publice (autoritatile publice, institutiile publice, companiile/societatile nationale, regiile autonome, societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar). Fiind o activitate desfasurata la nivelul sectorului administratie publica, aceasta este reglementata pe baza legilor si normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Auditul public intern este o activitate independenta. Activitatea de audit trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa fie obiectivi in realizarea sarcinilor lor. Aceste trasaturi reies din standardele elaborate de I.I.A. si se refera la independenta organizationala (auditorul intern raporteaza la cel mai inalt nivel de conducere al entitatii). Aceasta activitate este asigurata de persoane care au calitatea de angajati ai institutiei la care efectueaza auditul, insa pentru a li se asigura independenta, acestia sunt organizati la nivelul unui serviciu functional aflat in subordinea directa a conducatorului institutiei publice, iar angajarea sau destituirea acestor persoane se face numai cu acordul sefului compartimentului de audit de la institutia superioara sau aflata in coordonare.

Auditul public intern este o activitate obiectiva. Obiectivitatea acestei activitati decurge din faptul ca auditorul este o persoana cu un inalt grad de pregatire profesionala si calitatea de auditor ii confera un grad sporit de independenta fata de conducerea institutiei. In sprijinul obiectivitatii activitatii vine si Norma de audit intern nr. 1120 – Obiectivitatea individuala, care arata ca auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite conflictele de interese.

1.3 Desfăşurarea auditului public intern

Tipuri de audit public

Legea privind auditul public intern defineste urmatoarele tipuri de audit: auditul de regularitate, auditul performantei si auditul de sistem.

Auditul de regularitate reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, conform normelor legale.

Auditul performantei examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele.