Caracteristicile Bugetelor Locale

Veniturile publice, provenind în principal din impozite şi taxe, şi-ar putea genera mari inechităţi în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii, dacă nu s-ar baza pe un program financiar, adică bugetul public, care să aibă în vedere raportul dintre nevoile sociale şi puterea de contribuţie a cetăţenilor şi agenţilor economici.

Prin intermediul bugetului public, se stabileşte un echilibru între nevoile colective şi mijloacele cu care ele se acoperă. Bugetul public e un act de previziune, un act de autorizare şi un act anual.

Legea finanţelor publice numarul 72 din anul 1996 instituie conceptul de buget public naţional în locul bugetului de stat.

Buget public naţional cuprinde şase tipuri de bugete publice:

- bugetul de stat;

- bugetele locale;

- bugetul asigurărilor sociale de stat;

- bugetele fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.

Bugetul public naţional are o sferă foarte largă şi oferă o imagine de ansamblu a tuturor veniturilor şi cheltuielilor publice ale ţării. El reprezintă un instrument de informare a opiniei publice şi un instrument al Parlamentului în domeniul finanţelor publice, însumând veniturile şi cheltuielile din cele şase categorii de bugete publice.

Prin bugete locale se înţeleg bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridică (comune, oraşe, municipii, sectoare). Bugetele locale se întocmesc în condiţii de autonomie. Organele locale au dreptul de a dimensiona prevederile bugetare de cheltuieli în raport de nevoile proprii, în corelarea cu resursele bugetare pe care le vor putea realiza, din impozitele, taxele şi celelalte venituri stabilite de legea bugetară, efectuând controlul social asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.

Legea privind finanţele publice locale numărul 189 din anul 1998 a înlăturat transferurile ce se admiteau între bugetele locale, iar excedentele bugetare obţinute pentru alte bugete locale sau pentru necesităţile bugetului de stat rămân la dispoziţia respectivelor unităţi administrativ-teritoriale sub forma fondurilor de rezervă. Prin această autonomie se urmăreşte stimularea iniţiativei locale în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor sociale locale.

În schimb, Legea privind finanţele publice locale numărul 189 din anul 1998 prevede posibilitatea ca bugetele locale să beneficieze de transferurile de fonduri băneşti de la bugetul de stat care pot interveni când unităţile administrativ-teritoriale nu-şi pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii, stabilite în condiţiile legii. Aceste tranferuri, ce reprezintă o noutate legislativă în materie bugetară la noi în ţară, se propun de către judeţe şi Municipiul Bucureşti, fiind cuprinse în proiectele bugetelor respective, care sunt prezentate Ministerelor Finanţelor. Aceste transferuri nu sunt obligatorii. Ele sunt condiţionate de întocmirea din partea solicitanţilor a unei situaţii a unităţilor administrativ-teritoriale care în mod obiectiv se confruntă cu greutăţi de ordin economic, implicit financiar pe de o parte, pe de altă parte determină găsirea de soluţii din partea acestora de a descoperi surse de venituri cât mai mari pentru acoperirea cheltuielilor necesare.

Pentru a se respecta destinaţia propusă de organele locale ale administraţiei publice şi avută în vedere de Parlament la dimensionarea volumului lor, în legea bugetară anuală se practică indicarea principalelor destinaţii şi a categoriilor de obiective şi lucrările de investiţii ce se finanţează din transferurile de la bugetul de stat.