Contabilitate comparată privind evidența veniturilor

Introducere

Veniturile constituie unul dintre elementele contabile principale ale oricărei societati care desfăşoară o activitate. În condiţiile economiei de piaţă activitatea oricăror societatii generează diverse tipuri de venituri. Informaţiile privind veniturile sunt furnizate de contabilitate care este influenţată de doi factori principali:

- identificarea elementelor ce pot fi incluse în componenţa acestora;

- clasificarea veniturilor după diferite criterii în scopul obţinerii informaţiilor necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare şi luarea deciziilor economice.

La unele societatii contabilitatea veniturilor constituie unul din cele mai importante şi dificile sectoare de evidenţă. Acest sector se caracterizează prin anumite particularităţi, care sunt condiţionate de modul constatării veniturilor şi de sisemul contabil aplicat de societatea respectivă. Toate societatile, indiferent de tipul de proprietate, forma organizatorico-juridică şi volumul de activitate, sunt obligate să contabilizeze veniturile şi cheltuielile în baza principiului independentei exercitiului. Acest principiu prevede constatarea şi reflectarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor în perioada de gestiune în care acestea au avut loc, indiferent de momentul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. De exemplu, veniturile din vânzarea produselor şi mărfurilor se constată în momentul livrării acestora şi transmiterii dreptului de proprietate cumpărătorului; veniturile din prestarea serviciilor se constata pe măsura efectuării şi predării acestora beneficiarului; veniturile sub formă de dobânzi şi dividende se constata la calcularea lor, indiferent de momentul efectiv al încasării. Energia electrică se înregistrează ca si cheltuiela în perioada de gestiune, în care a fost folosită, indiferent de momentul transferării mijloacelor băneşti; salariul se constată ca si cheltuiela pe măsura calculării acestuia, indiferent de momentul achitării

Veniturile - elementul principal al contabilităţii

Veniturile reprezinta fonduri ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al propriei sale activitatii si sunt constiuite din expresia baneasca a productiei stocate, a productiei livrate, a subventiilor pentru investitii primite. Veniturile pot fi evidentiate si delimitate in contabilitate in trei momente:

- obtinerea rezultatului obtinerea si stocarea productiei in curs, a lucrarilor si serviciilor, a productiei finite si semifabricatelor receptionate.

- avansarea rezultatului presupune facturarea productiei, transferul dreptului de proprietate de la vanzator la clienti sai.

- incasarea reprezinta etapa in care rezultatul productiei se transforma in bani.

In functie de natura lor, veniturile se grupeaza conform OMFP 3055/2009 in venituri din exploatare, venituri financiare si venituri extraordinare.

Veniturile din exploatare sunt reprezentate de veniturile legate de desfasurarea normala, curenta a activitatii si cuprinde: venituri din vanzarea produselor , marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate ; venituri din productia stocata; venituri din productia de imobilizari; venituri din subventii de exploatare; alte venituri de exploatare.

Veniturile financiare rezulta din activitatea financiara a firmei si cuprinde: venituri din investitii financiare; venituri din interese de participare; venituri din creante imobilizate; venituri din diferente de curs valutar; venituri din dobanzi; venituri din sconturi obtinute.

Venituri extraordinare reprezinta acele venituri ce nu sunt legate de activitatea normala a intreprinderi si cuprind venituri din subventii pentru evenimente extraordinare (calamitati) si altele similare.

In contabilitate, veniturile din vanzari de bunuri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti.