Contabilitatea Decontărilor cu Personalul

ARGUMENT

Contabilitatea este ştiinţa care observă şi cuantifică în limbaj cifric existentul şi mişcările produse în structura patrimoniului, determină mărimea acestor modificări, delimitează cauzele care le-au generat, stabilind în final natura rezultatelor obţinute.

Contabilitatea înregistrează prin intermediul conturilor toate mişcările de valori relative la ansamblul activităţilor desfăşurate, fiind un sistem de înregistrare a informaţiilor şi un sistem de prelucrare şi valorificare a acestora.

Activitatea economică, atât cea de la nivelul companiei, cât şi cea de la nivelul naţional, realizează cu participarea celor trei factori de producţie : munca, pământul şi capitalul determină în final producerea venitului total. Potrivit teoriei moderne a repartiţiei, în funcţie de aportul fiecărui factor, urmează o redirijare a fluxului de venituri către posesorii de capital, obiectivându-se astfel ceea ce ştiinţa economică denumeşte recompensarea factorilor de producţie.

Corelaţia salariul-profit-rentă se răsfrânge la nivelul activităţii productive, ea definind sursele de întreţinere şi acumulare ale agentului economic. Este de neconceput realizarea oricărei activităţi economico-socială fără prezenţa şi intervenţia omului, care nu este doar purtătorul unor nevoi de consum, ci şi un posesor al unor abilităţi ce-i permit să acţioneze în scopul satisfacerii acestor nevoi.

Resursele umane sau capitalul uman au un rol important în asigurarea performanţelor economico-financiare a întreprinderii. Recompensarea angajaţilor este un instrument important al managementului prin care se influenţează eficienţa activităţii unei firme.

În teoria şi practica economică, problematica recompensării muncii deţine un loc de o importanţă deosebită. Fiind legată de relaţiile ocazionate de angajarea, utilizarea şi plata muncii ca factor de producţie, suscită puternic şi perpetuu atenţia, deoarece de modul în care se realizează recompensarea muncii depinde asigurarea cu mijloace de existenţă a unei părţi semnificative din populaţia planetei.

Decontările cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli şi decontarea salariilor cuvenite angajaţilor. Structural, salariile sunt formate din salariul de bază cuvenit angajaţilor, sporurile şi adaosurile pentru condiţii deosebite de muncă şi pentru rezultatele obţinute (sporurile pentru condiţii deosebite de muncă, sporurile pentru orele prestate pe timpul nopţii, sporurile pentru orele suplimentare de muncă, sporurile pentru vechime neîntreruptă în muncă), indemnizaţiile şi alte sporuri acordate pentru conducere, indexările de salariu şi compensarea creşterilor de preţuri; indemnizaţiile acordate pentru concediul de odihnă.

De asemenea, sunt incluse în fondul de salarii şi indemnizaţiile plătite personalului ce lucrează pe bază de contracte de prestări de servicii sau convenţii civile (colaborări) în măsura în care sunt prevăzute a fi suportate din acesta.

Sunt incluse în categoria decontărilor cu personalul şi ajutoarele materiale şi de protecţie socială sub formă de: ajutoare de boală pentru incapacitate temporară de muncă, cele pentru îngrijirea copilului, ajutoarele de deces şi alte ajutoare acordate de întreprindere care se suportă din contribuţia pentru asigurări sociale, precum şi sumele achitate, potrivit legii, pentru şomaj tehnic. De asemenea, sunt contabilizate în sfera decontărilor cu personalul premiile acordate din beneficii şi participările la profit.

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICE

ALE CONTABILITATII DECONTARILOR CU PERSONALUL

1.1.SALARIZAREA

1.1.1.Analiza sistemului de calcul, evidenta si control a salariilor

Drepturile de personal – reprezinta drepturile banesti si în natura cuvenite

personalului pentru munca prestata.

Marimea salariilor se stabileste prin negocieri colective sau,dupa caz, individuale între persoanele juridice sau fizice.

Fiecare unitate patrimoniala îsi stabileste prin contract colectiv de munca propriul sistem de salarizare care include: sistemul tarifar, sistemul de sporuri, formele de salarizare, formele de premiere, alte elemente de salarizare.

Salariile individuale se stabilesc prin contract individual de munca, aplicând sistemul de salarizare fixat în contractul colectiv de munca.

Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat nu pot negocia si

stabilii salariul tarifar prin contractul individual de munca sub salariul tarifar

minim pe tara, care este fixat prin norme legale pentru un program de lucru de 170 de ore, în medie, pe luna, caruia îi corespunde un anumit nivel de salariu

tarifar orar minim pe tara.

Formele de salarizare practicate de o unitate patrimoniala care foloseste personal

salariat pot fi: acordul direct, acordul indirect, salarizarea pe baza de tarife sau

cote procentuale din veniturile realizate.

Acordul direct sau indirect se aplica individual sau colectiv. Forma de salarizare

care se utilizeaza la fiecare loc de munca este cea prevazuta în contractul

colectiv de munca încheiat la nivelul fiecarei unitati.

Salariul cuprinde salariul de baza, sporurile si adaosurile la acestea.

Sistemul de sporuri la salariul de baza este format din:

-Sporuri pentru conditii grele de munca cum sunt: sporuri pentru conditii

grele , periculoase, nocive sau penibile de munca;

-Sporuri pentru orele lucrate peste programul normal de lucru si lucrul în

zilele libere si sarbatorile legale. Prin contractul colectiv de munca sau

contractul individual de munca se nominalizeaza fiecare fel de spor si se

mentioneaza daca face parte sau nu din salariul de baza.

-Sporuri pentru vechime în munca ,

-Sporuri pentru lucrul în timpul noptii;

-Sporuri pentru exercitarea unei functii suplimentare;

Prin contractul colectiv de munca se poate preciza si acordarea “ sporului de fidelitate fata de intreprindere” în functie de vechimea în aceeasi unitate si

rezultatele obtinute în munca.