Control Financiar Preventiv

Abstract: Scopul acestei lucrări este să aducă în atenţie noţiunea de control financiar preventiv, datorită căruia o entitate economică poate să prevină angajarea sau efectuarea tranzacţiilor şi operaţiilor care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de conducere sau condiţiile de regularitate sau sinceritate prevăzute de reglementări contabile sau de altă natură. Conţinutul lucrării face referire la aspecte ce au legătură cu controlul financiar preventiv, cum ar fi: rolul şi obiectivele controlului, organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv, iar în ultima parte a lucrării am menţionat formele acestui tip de control.

Cuvinte cheie: control finaciar preventiv, rol, obiective, organizare, exercitare, propriu şi delegat.

INTRODUCERE

Scopul oricărui agent economic este acela de a obţine profit, dar cu respectarea cadrului legal stabilit de către stat, care prin instrumente juridico-financiare exercită o intervenţie indirectă şi globală asupra economiei de piaţă, o completează şi sprijină, îi corectează eşecurile şi veghează asupra funcţionării ei.

O condiţie esenţială a obţinerii profitului este informaţia operativă şi reală cu privire la: patrimoniu, activitatea economică şi comercială desfăşurată şi rezultatele acesteia – profit sau pierdere.

În acest context, controlul este o funcţie eficientă şi necesară conducerii care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului, de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie, distribuţie şi desfacere.

Prin control, conducerea îşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă, care indică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor.

Pentru obţinerea profitului maxim, controlul nu se rezumă numai la constatarea neajunsurilor, nu este numai concomitent şi ulterior, ci contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie în raport cu interesele economico-financiare ale agenţilor economici şi ale statului. Controlul este un factor care contribuie la menţinerea activităţii în situaţia normală, la soluţionarea cu inteligenţă şi competenţă a problemelor privind dezvoltarea şi modernizarea economică şi urmăreşte în principal funcţionarea unităţilor de producţie la capacitate maximă, cu adevărat pe criterii de eficienţă şi rentabilitate.

Aşadar, controlul preventiv este un control specializat, care implică verificarea şi analiza activităţii economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii, necesităţii actelor şi operaţiunilor, a utilizării cu eficienţă a fondurilor materiale şi băneşti precum şi pentru asigurarea integrităţii acestora. Prin acest control se urmăreşte să se prevină înregistrarea fenomenelor negative şi disfuncţionalitatea în economie prin încălcarea dispoziţiilor legale. De aceea acest control trebuie să acţioneze în vederea perfecţionării activităţii tehnologice şi tehnico-economice, ca un factor primordial al creşterii eficienţei. El se realizează la toate nivelele, contribuind la menţinerea ordinii şi disciplinei, la respectarea legalităţii, a principiilor liberei iniţiative şi loialităţi.

Activitatea de exercitare a controlului financiar în România are o vechime destul de mare şi a suferit o serie de modificări în ce priveşte conţinutul şi formă de executare, cât şi sub raport organizatoric, în concordanță cu realitățile economice.

Pentru prima dată controlul preventiv a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 1929 la baza căreia a stat principiul conform căruia controlul preventiv trebuie să fie exercitat de personal specializat din afara unităţilor.

Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat în conformitate cu structura şi organizarea economiei în cadrul unităţilor, cu menirea de a asigura respectarea legilor, suferind în decursul timpului numeroase modificări.

Prin apariția unor noi acte normative ( Legea nr. 10/1991, HG. nr. 720/1991 privind aprobarea normelor de organizare și exercitare a controlului financiar, elaborate de Ministerul Finanțelor sub nr. 63943/1991 și Legea nr. 94/1992) , s-a urmărit integrarea activităţii de control financiar în sistemul global socio-economic.

1. ROLUL ŞI OBIECTIVELE

CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Formă specializată a controlului financiar, controlul preventiv are rolul de a contribui la folosirea cu maximum de eficienţă a tuturor resurselor materiale şi băneşti, la întărirea ordinii în mânuirea şi gospodărirea fondurilor, creşterea răspunderii tuturor factorilor de decizie din cadrul entităţilor publice şi private.

Pentru a fi eficient, controlul preventiv trebuie să cuprindă în sfera sa, pe lângă problemele de natură strict financiară şi problemele de natură tehnologico–tehnică şi economică, cu consecinţe financiare.

Fig. nr. 1: Caracteristicile controlului financiar preventiv

Obiectivul principal al controlului financiar preventiv îl constituie identificarea operaţiunilor care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicial patrimonial public şi/sau fondurile publice.