Principiile și Convențiile Generale de Elaborare a Informației Contabile

INTRODUCERE

Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor deținute, trebuie respectate, cu bună credință, regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile.

Principiile contabile sunt recunoscute ca enunţuri de esenţă conceptuală foarte generale şi delimitate ca sistem de referinţă pentru construirea informaţiei contabile privind situaţia patrimoniului, poziţia financiară şi rezultatul obţinut. Prin geneză, sunt un produs al practicilor de contabilitate, fiind acceptate prin consensul producătorilor şi utilizatorilor informaţiilor contabile. De aceea, principiile mai figurează şi sub denumirea de reguli sau convenţii contabile.

Cu alte cuvinte, principiile contabile sunt o sumă de reguli noţionale, unanim acceptate, care ghidează activitatea contabilă, respectiv procesul de obţinere a informaţiei contabile.

Contabilitatea românească este o contabilitate de angajamente, presupunând înregistrarea operaţiunilor şi tranzacţiilor atunci când acestea au loc, neţinând cont de data în care are loc ieşirea sau intrarea de echivalent bănesc, aferent respectivelor operaţiuni şi tranzacţii. Contabilitatea condusă de societăţile comerciale româneşti este o contabilitate în partidă dublă. Acest tip de contabilitate are la bază trei principii fundamentale:

• Principiul dublei reprezentări a patrimoniului – realizat cu ajutorul egalităţii bilanţiere dintre activele şi pasivele unei companii

• Principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice – vizează păstrarea echilibrului intrări-ieşiri, consum-resurse astfel încât relaţia A – (D + Cp) = 0 să fie întotdeauna verificată.

• Principiul dublei reprezentări a rezultatului – presupune două modalităţi de determinare a rezultatului şi anume: ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile perioadei, şi ca variaţia capitalurilor proprii (capitaluri la sfârşitul perioadei – capitaluri la începutul perioadei).

Standardele Internaţionale de Contabilitate enunţă un număr de nouă principii contabile fundamentale:

• Principiul continuităţii activităţii;

• Principiul permanenţei metodelor;

• Principiul prudenţei;

• Principiul independenţei exerciţiului;

• Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv;

• Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere;

• Principiul necompensării;

• Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;

• Principiul pragului de semnificaţie.

Lucrarea de față prezintă principiile contabile enunțate de către Standardele Internaționale de Contabilitate precum și a altor trei principii întâlnite în contabilitatea românească, acestea fiind necesare pentru elaborarea informației contabile.

CUVINTE CHEIE

1. Principii contabile: convenţiile, regulile şi procedeele necesare pentru definirea unei practici contabile acceptate la un moment dat.

2. IAS (International Accounting Standards): Standarde internaţionale de contabilitate, elaborate de IASC (până în 2001).

3. Principiul continuității activității presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.

4. Principiul permanenței metodelor: Metodele de evaluare și politicile contabile,în general,trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

5. Principiul independenței exercițiului: Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.

6. Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii: componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.

7. Principiul intangibilității: Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de încheiere al exercițiului financiar precedent.

8. Principiul necompensării: Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.

9. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului: înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.

10. Principiul pragului de semnificație: Elementele de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: acestea reprezintă o sumă nesemnificativă; o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate în notele explicative.

11. Principiul prudenței: contabilizarea oricărei pierderi și necontabilizarea profiturilor separate,chiar dacă acestea sunt foarte probabile, stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la prețurile pieței libere la data respectivă ,indiferent de prețurile cu care figurează în contabilitate.

12. Principiul entității: în contabilitatea trebuie să se facă distincție între averea titularului de patrimoniu ca persoana fizică și averea titularului de patrimoniul coproprietar societății comerciale, la nivelul instituțiilor publice acest principiu este respectat, dar la nivelul societăților comerciale nu este respectat.