Procedură de achiziție publică la Inspectoratul de Poliție Botoșani

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).

Dimensiunea acestui sector economic este estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene.

Legislaţia europeană a încurajat şi încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. De asemenea, legislaţia europeană conţine prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile.

Directivele europene (17/2004/CE şi 18/2004/CE împreună cu directivele 1989/65/CEE şi 92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificării cadrului legislativ existente şi pentru stimularea utilizării procedurilor electronice.

La nivel internaţional, Achiziţiile Publice sunt exceptate de la regulile de bază ale Organizaţiei Comerţului Internaţional (WTO). În completarea documentelor EU, 12 ţări au semnat şi acordul WTO asupra procedurilor de achiziţii guvernamentale

Autorităţile contractante încearcă să se asigure că prin procesul de achiziţii publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant şi transparent fondurile publice alocare autorităţii respective în decursul unei perioade.

În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel românesc) pentru achiziţiile publice enunţă 7 principii:

 nediscriminarea

 tratamentul egal

 recunoaşterea reciprocă

 transparenţa

 proporţionalitatea

 eficienţa folosirii fondurilor publice

 asumarea răspunderii

Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii Europene şi cadrul în care s-a dezvoltat legea achiziţiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea nu acoperă toate aspectele ce pot apărea în activitatea de achiziţii publice şi anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat. Atunci când o autoritate contractantă nu regăseşte în lege aspectul cu care ea se confruntă în viaţa reală, poate face recurs la principii. Dacă nici unul din aceste 7 principii nu este încălcat, atunci, acţiunile întreprinse de autoritatea contractantă sunt corecte.

Nediscriminarea

Asigurarea condiţiilor pentru concurenţa reală, indiferent de naţionalitate. Respectarea principiului nediscriminării înseamnă că toate firmele trebuie să aibă şansa de a depune oferte şi de a obţine contractul de achiziţie publică. Regulile după care se desfăşoară procedura sunt stabilite de la bun început şi nu mai pot fi schimbate.

Tratamentul egal

Respectarea acestui principiu înseamnă stabilirea de reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici. Acest lucru înseamnă evitarea de contacte preferenţiale, criterii de selecţie care să avantajeze unele firme şi să dezavantajeze pe altele.

Recunoaştere reciprocă

Respectarea acestui principiu înseamnă acceptarea tuturor produselor, serviciilor şi lucrărilor oferite în mod legal pe piaţa Uniunii. Înseamnă, de asemenea, acceptarea oricăror certificate şi calificări profesionale emise în orice stat membru al Uniunii.

Transparenţa

Acest principiu înseamnă punerea, de către autoritatea contractantă, la dispoziţia tuturor a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. În slujba acestui principiu s-a pus Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP.

Proporţionalitatea

Respectarea principiului proporţionalităţii înseamnă asigurarea corelaţiei între necesitate, obiectul contractului şi cerinţele solicitate. Cu alte cuvinte, fiecărei achiziţii trebuie să i se dea importanţa cuvenită atunci când se stabilesc cerinţele. Autoritatea contractantă se va asigura că ofertantul are capacitatea de a duce eventualul contract la bun sfârşit, dar nu va pune condiţii împovărătoare, excesive, care ar duce la eliminarea eventualilor ofertanţi.

Eficienţa folosirii fondurilor publice

Acest principiu înseamnă folosirea sistemului de concurenţă liberă şi al criteriilor economice pentru atribuirea contractelor de achiziţii. Înseamnă obţinerea unui raport optim între calitate şi preţ, obţinerea de valoare pentru banii investiţi.

Asumarea răspunderii

Conform acestui principiu trebuie să existe o determinare clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de achiziţie publică.

Etica în cadrul procesului de achiziţii publice

Elementele de etica încep încă din momentul derulării procesului de achiziţii publice.

Legea are o serie de prevederi care duc la realizarea unui comportament etic în cadrul procesului de achiziţii publice, pornind de la interziceri considerate normale (nu au voie să fie ofertanţi firmele care au fost implicate în realizarea caietului de sarcini) până la a reglementa relaţiile de muncă dintre firme şi angajaţi (nu pot fi angajaţi de ofertant evaluatorii, cel puţin 12 luni de la încheierea contractului respectiv).

Legea reglementează conceptele de „imparţialitate” şi „confidenţialitate” ale comisiei de evaluare a ofertelor din cadrul autorităţilor contractante, stabileşte relaţiile de afaceri ce trebuie să fie evitate între membrii comisiei şi ofertanţi (membrii comisiei nu trebuie să fi avut în ultimii trei ani contracte de muncă sau de colaborare cu ofertanţii, să nu deţină acţiuni sau părţi sociale la firmele ofertante, etc.)

Achiziţii publice – perspectiva ofertanţilor

Ofertanţii doresc o simplificare a procedurilor de achiziţii publice. Pentru diversele vânzări pe care trebuie să le facă autorităţilor contractante, ofertanţii trebuie să completeze o serie de documente, nu întotdeauna familiare. De asemenea, această muncă de completare a ofertei (în general muncă migăloasă şi care cere atenţie şi timp) se poate termina cu un eşec, din punctul de vedere al acceptanţei autorităţii contractante.

În afară de acest element, legea permite ca diverse proceduri de achiziţii publice să se desfăşoare folosind Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP. Acest lucru înseamnă că SEAP trebuie să fie folosit de ambele părţi implicate în procedura de achiziţii publice, autorităţile contractante şi ofertanţii, ceea ce înseamnă că ofertanţii trebuie să înveţe (în acelaşi timp cu autorităţile contractante), trebuie să-şi creeze competenţe în a folosi SEAP.

Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP

SEAP este o platformă electronică care asigură transparenţa procesului şi procedurilor de achiziţii publice. Conform legii, toate autorităţile contractate sunt obligate să se înscrie în SEAP şi să publice anunţurile de intenţie, participare şi atribuire pentru procedurile proprii. Acest lucru înseamnă că o autoritate contractantă care nu are un calculator cu internet este deja în afara legii.

Legea va veni în continuare cu diverse obligaţii pentru autorităţile contractante, obligaţii care vor împinge cât mai mult procedurile de achiziţii publice către modalităţile electronice. Acest lucru înseamnă că autorităţile contractante vor avea nevoie de o instruire permanentă pentru a şti să folosească SEAP, atât în ceea ce priveşte elementele de bază ale sistemului (înscriere, publicare anunţuri), dar şi elementele de fineţe, cum ar fi publicarea documentaţiei în SEAP, realizarea de licitaţii cu componentă electronică, realizarea de cumpărări directe sau proceduri de cereri de ofertă exclusiv online (elemente care duc la scurtarea semnificativă a perioadelor alocate procedurii, ceea ce duce la economie de timp, şi, în acelaşi timp, la obţinerea unor oferte şi preţuri corecte din punctul de vedere al ambelor părţi).

Acest lucru implică o urmărire atentă a SEAP din partea ofertanţilor, şi de privire a SEAP ca un fel de tarabă electronică pe care ei îşi pot pune produsele în atenţia autorităţilor contractante. Evident, pentru a putea face acest lucru, ofertanţii au şi ei nevoie de o instruire permanentă pentru a şti cum să folosească SEAP pentru a vinde economic şi eficient autorităţilor contractante.