Raport de audit - SC Danubius Turism SA Galați

INTRODUCERE

Activitatea oricărei întreprinderi vizează obţinerea de profit din valorificarea bunurilor produse şi serviciilor prestate. Din acest motiv fiecare întreprindere se confrunte cu o incertitudine cu privire la viitorul său. Această incertitudinea poate fi pusă pe seama mediul economic care este caracterizat de o perioadă de schimbare şi modificare şi pe seama faptului că activităţile economice cunosc o evoluţie fluctuantă în timp. De aceea, orice întreprindere se află în situaţia în care trebuie să găsească soluţii pentru a se adapta cât mai rapid şi cât mai eficient la schimbările intervenite în mediul economic. Succesul viitorului firmei depinde de această adaptare la nevoile impuse de mediului economic, la noua configuraţie a pieţei, la nevoile şi preferinţele cumpărătorilor.

Procesul de adaptare poate fi considerat un succes în funcţie de situaţia prezentă a întreprinderii, de capacitatea sa de a face faţă concurenţei, de poziţia de piaţă, de cota de piaţă, de abilitatea managerială. În acest context, cunoaşterea corectă şi cât mai exactă a situaţiei financiare a întreprinderii este indispensabilă pentru orice manager, întrucât reprezentă o bază solidă pentru încercarea de a îmbunătăţi, în viitor, rezultatele acesteia.

În prezent, datorită problemelor cu care se confruntă întreprinderile, necesitatea depăşirii acestor dificultăţi a devenit imperativă. Pentru aceasta este necesară o bună cunoaştere a situaţiei financiare prezente, pentru a depista problemele cu care se confruntă, ceea ce constituie o premieră absolut necesară pentru elaborarea programelor de redresare.

De altfel, cei care investesc sau împrumută societatea sunt direct interesaţi de cunoaşterea întreprinderii şi a managementului său financiar. O întreprindere nerentabilă nu este viabilă în scopul investirii sau a împrumuturilor acordate. Evaluarea riscurilor are la bază analiza situaţiei întreprinderii şi a problemelor pe care le întâmpină.

Întreprinderea reprezintă atât un centru de profit, cât şi o creatoare de bunăstare pentru toţi cei care acţionează în legătură cu ea, fie ei investitori, salariaţi, creditori, furnizori, clienţi sau stat. Principiul major al întreprinderii şi anume cel continuităţii activităţii, stă la baza îndeplinirii obiectivele sale dacă acestea sunt orientate spre profit şi bunăstare.

Încetarea fluxurilor degradează structura economică a întreprinderii având ca rezultat final diminuarea activităţii sau în unele cazuri chiar falimentul entităţii.

Din acest motiv, determinarea zonelor în care se află întreprinderea, pe baza fluxurilor şi respectiv a mărimii acestora la un moment dat, permite formularea celor mai adecvate soluţii de evitare a stării de faliment, de redresare a situaţiei financiare a întreprinderii.

Studiul societăţilor implică, ca premisă iniţială, formularea unei definiţii care să integreze atât elementele de natură organizaţională cât şi pe cele manageriale specifice acestora. Literatura de specialitate a consacrat termenul de “organizaţie instituţională”, pentru a desemna toate categoriile de întreprinderi, productive sau neproductive, publice sau private. Utilizarea termenului de „organizaţie” pentru desemnarea tuturor tipurilor de întreprinderi ilustrează procesul determinării activităţilor necesare a se desfăşura pentru atingerea obiectivelor propuse, a relaţiilor economice şi structurale între funcţiuni care asigură eficacitatea operaţiunilor întregului sistem.

Potrivit modelului instituţional, punctul de pornire în aprecierea eficacităţii şi rentabilităţii activităţii întreprinderii îl reprezintă normele de performanţă stabilite de cele mai puternice componente ale mediului şi care definesc valorile esenţiale promovate de întreprindere.

Pentru realizarea obiectivului său de activitate fie că se referă la produse, fie la servicii, cât şi la realizarea profitului, societatea realizează legături cu piaţa serviciilor turistice, cu piaţa consumatorilor, cu piaţa financiară şi cu statul, în calitate de autoritate publică.

Societatea, indiferent de forma sa de organizare, de ramura sa de activitate, de forma de utilizare a capitalului său, de natura capitalului, îşi desfăşoară activitatea pe baza unui ansamblu de norme ce se cer respectate. Activitatea societăţii are loc în cadrul unor fluxuri financiare de natură bănească şi financiară. Fluxurile băneşti şi financiare depind de o serie de variabile ce ţin de întreprindere, dar şi de mediul exterior al întreprinderii.