Situația fluxurilor de trezorerie din prisma IAS 7

Abstract

Standardele Internaționale de Raportare Financiară includ cerințe specifice cu privire la raportarea fluxurilor de trezorerie: încasările, respectiv plățile sunt împărțite pe cele trei categorii: exploatare, investiții și finanțare. Standardul Internațional de Contabilitate aplicabil este IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie”, care prezintă diferite aspecte cu privire la raportarea fluxurilor de trezorerie, într-o măsură restrânsă, dând posibilitatea utilizatorilor să aleagă varianta de prezentare care oferă cele mai multe avantaje.

Key words: raportare financiară, situații financiare, fluxuri de trezorerie, activitatea de exploatare, contabilitate creativă, venituri premature, venituri fictive

Introducere

„În domeniul raportării financiare, standardele sunt emise la nivel internațional de către organizația privată denumită Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB). Pentru a deveni parte integrantă a legislației europene, standardele internaționale emise de IASB fac obiectul unui mecanism complex de aprobare, care se finalizează prin emiterea de regulamente ale Comisiei Europene.”

Existența unui sistem complex de factori, sociali, economici și juridici a precedat diferențe semnificative la întocmirea situațiilor financiare, de la o țară la alta. De aceea, implementarea Standardelor Internaționale de Contabilitate vor spori transparența, vor asigura inteligibilitatea situațiilor financiare și vor fi baza unui nou sistem de evaluare a performanțelor. „În aprilie 2001, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a adoptat IAS7 Situațiile fluxurilor de trezorerie, care a fost inițial emis de către Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în decembrie 1992.” Obiectivul prezentului standard vizează impunerea furnizării informațiilor referitoare la modificările istorice de numerar, precum și a echivalentelor de numerar ale unei entități cu ajutorul situației fluxurilor de trezorerie, fluxuri care se clasifică în fluxuri din activități de exploatare, de investiții și de finanțare.

Precizez că, informațiile cu privire la fluxurile de numerar ale unei entități facilitează luarea de decizii economice de către utilizatorii situațiilor financiare, deoarece, aceste informații constituie baza de evaluare a potențialului entității de a genera numerar sau echivalent de numerar, precum și a utilității acestor fluxuri.

Situația fluxurilor de trezorerie este foarte importantă deoarece proiectează posibilitățile companiei de a-și susține activitatea, respectiv de a-și plăti datoriile din resursele financiare pe care le deține în prezent.

Informațiile cu privire la fluxurile de trezorerie sunt utile și trebuie să fie prezentate pe lângă informațiile legate de active, datorii, cheltuieli și venituri. Nu este suficient ca utilizatorii să cunoască faptul că entitatea este profitabilă; se poate întâmpla ca aceasta să aibă profit, dar nu și lichidități pentru „nevoile companiei”: spre exemplu, sumele necesare pentru plata salariilor sau a dividendelor. De aceea, se poate afirma faptul că profitul nu se concretizează în „cash” de fiecare dată, în timp ce trezoreria este o realitate. Această constatare se bazează pe ideea că unele entități raportează profituri semnificative care nu au corespondent pe măsură în trezorerie. Astfel, intervine IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie”,care arată deosebirea între rezultatul exercițiului financiar și fluxurile de trezorerie ce-i aparțin, precum și influențele tranzacțiilor monetare și nemonetare asupra poziției financiare.”

Utilizatorii situațiilor financiare urmăresc modul în care entitatea generează și utilizează numerarul și echivalentele de numerar, fapt care denotă necesitatea entității de a avea numerarul necesar în desfășurarea activității, în plata obligațiilor și în asigurarea rentabilității investitorilor. Prin urmare, Standardul Internațional de Contabilitate IAS 7 impune tuturor entităților să prezinte o situație a fluxurilor de trezorerie.

Prin prezentarea de către entitate a situației fluxurilor de trezorerie, sunt furnizate informații care permit utilizatorilor evaluarea activelor nete, a structurii financiare și a capacității de a influența valoarea și plasarea în timp a fluxurilor de trezorerie a unei entități cu scopul de adapta circumstanțele care se află într-o continuă expansiune. De exemplu, referitor la informațiile istorice despre fluxurile de trezorerie, care în majoritatea cazurilor sunt folosite ca indicatori ai valorii, plasării în timp și certitudinii viitoarelor fluxuri de trezorerie, acestea au o contribuție semnificativă în verificarea exactității evaluărilor realizate în trecut cu privire la viitoarele fluxuri de trezorerie.

Standardul IAS 7 cuprinde o serie de definiții care nu sunt incluse în reglementarea românească ale unor concepte precum numerarul, fluxurile de trezorerie, controlul și activitățile de finanțare, investiții și exploatare. În plus, standardul stipulează că entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie folosind fie metoda directă, fie metoda indirectă, că fluxurile de trezorerie provenite din tranzacțiile efectuate în valută trebuie înregistrate în moneda funcțională e entității, precum și alte aspecte legate de prezentarea fluxurilor de trezorerie controlate din străinătate, a celor provenite din dobânzi și dividente, din impozitele pe surplusul net sau achizițiile și cedările de entități controlate.

În contrast, reglementările românești prevăd că instituțiile publice sunt obligate să prezinte unităților de trezorerie situațiile fluxurilor de trezorerie pentru obținerea unor vize privind exactitatea plăților sau a soldurilor conturilor de disponibilități. De asemenea, potrivit legislației din țara noastră, situațiile care nu corespund cu datele din evidența trezoreriilor vor fi restituite pentru a se putea realiza corectarea lor.”