Standardul internațional de contabilitate nr.2 - stocuri

1.Prezentare generala

Studiul standardului international de contabilitate 2 “Stocuri”vizeaza:

-Posibilitatile de recunoastere a activelor curente de natura stocurilor

-Determinarea valorii costului atasat unui element de stoc

-Procedeele de determinare a costurilor stocurilor in functie de momentul recunoasterii initiale, dar si tratamentele aplivabile evaluarii la iesirea acestora

-Raportarea valorii atasate stocurilor in momentul recunoasterii initiale in situatiile financiare , pana in momentul in care sunt recunoscute veniturile generate de acestea.

Standardul International de contabilitate nr.2 prezinta tratamentele contabile aplicabile stocurilor in conditiile costului istoric ,continutul informatiilor privind metode de determinare a costului ,cheltuielile ce trebuie luate in calcul la determinarea valorii acestuia,contabilizarea ulterioara a cheltuielilor aferente, aspecte referitoare la deprecierea costului pana la valoarea neta realizabila si fixeaza regulile de evaluare la inchiderea exercitiului.

Aplicarea standardului se realizeaza in conditiile corelarii si cu alte standard:

-IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare

-IAS10, Evenimente ulterioare datei bilantului

-IAS12, Impozitul pe profit

-IAS18, Venituri

-IAS20, Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor referitoare la asistenta guvernamentala

-IAS21,Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

-IAS23, Costurile indatorarii

-IAS41, Agricultura

-Cadru general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare

2.Obiectiv

Obiectivul acestui standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri in sistemul costului istoric.O problema fundamental a contabilitatii stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscut drept activ si raportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute.

Acest standard furnizeaza indicatii practice referitoare la determinare costului si la recunoasterea ulterioara drept cheltuiala,incluzand orice insegistrare la valoare realizabila neta.

De asemenea standardul furnizeaza indicatii practice referitoare la procedeele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Scopul standardului este recunoasterea ,masurarea si evaluarea stocurilor,adica determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute in bilant si vor influenta contul de profit si pierdere,oferind o alternativa acelor tratamente contabile care,prin cresterea si descresterea valorii stocului,determinate de acestea,ajusteaza profiturile in concordanta cu ceea ce este avantajos pentru conducere.

Recunoasterea structurilor din situatiile financiare(conform paragrafului 82 din “cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare) este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere stabile in paragraful 83.Acest proces implica descrierea in cuvinte a respectivului element si asocierea unei anumite sume,precum si includerea respective sume,in totalul bilantului sau al contului de profit si pierdere .Elementele care satisfac criteriile de recunoastere trebuie prezentate in bilante sau in cont de profit si pierdere.Nerecunoasterea acestor elementele nu poate fi corectata nici prin prezeentarea politicilor contabile folosite.nici prin note sau informatii suplimentare.

Un element care corespunde definitiei unei structure a situatiilor financiare trebuie recunoscute in cazul in care:

-este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului sa intre sau sa iasa in sau din ereditate ;

-element ul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

Conceptul de probabilitate se refera la gradul de certitudine sau de incertitudine in realizarea unor beneficii viitoare associate unui element.In acest context,evaluarea acestui grad se face in functie de informatiile disponibile,in momentul intocmirii situatiilor financiare.

Un element de activ,respectiv de stoc,nu se recunoaste in bilant daca este imposibil ca acesta sa genereze avantaje/beneficii economice viitoare pentru intreprindere.

Conform acestor precizari,aprovizionarea cu elemente de stocuri(materii prime,material,marfuri etc)asigura in viitor avantaje economice si ca atare sunt recunoscute in activul bilantului,in timp ce aprovizionarea cu elemente materiale ce nu sunt stocabile sau cu utilitati(energie,gaze natural,apa,etc)ce nu produc avantaje/beneficii economice viitoare si ca atare,nu sunt recunoscute ca elemente de stocin bilant,ci ca si cheltuieli in contul de profit de pierdere.

Recunoasterea unui activ,respectiv a unui element de stoc in bilant sau in contul de profit si pierdere este legata de existenta unui cost sau a unei valori ce trebuie determinate credibil.Recunoasterea presupune in aceste conditii estimarea unui cost sau a unei valori.Daca aceste estimari sunt rationale,adica rezonabile,atunci ele nu influenteaza credibilitatea informatiilor contabile si a situatiilor financiare