Evaluarea Stocurilor

INTRODUCERE

Norma internaţională IAS 2 - Stocuri prezintă aspecte cu privire la evaluarea stocurilor, modalităţile de determinare a bazelor de evaluare şi informaţiile referitoare la stocuri ce trebuie prezentate în situaţiile financiare.

Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

IAS 2 prezintă informaţii cu privire la modul de determinare a costului stocurilor, care urmeză a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioară ca o cheltuială, cuprinzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se aplică numai producătorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau transformare nefiind excluşi de la prevederile IAS 2 .

Lucrarea de faţă are menirea de a prezenta aspectele legate de organizarea contabilităţii financiare cu privire la evaluarea stocurilor, având titlul: ``Evaluarea stocurilor conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate.`` Obiectivul principal al acestei lucrării ȋl constituie evidenţierea diferenţele existente ȋntre IAS 2 - Stocuri şi OMFP 3055/2009.

Structurată pe trei capitole principale, lucrarea oferă ȋn primul capitol noţiuni generale privind stocurile şi un studiu comparativ. Ȋn capitolul următor sunt prezentate aspectele practice privind evaluarea stocurilor, iar ȋn ultimul capitol sunt realizate concluziile şi propunerile acestei lucrări.

CAPITOLUL I

ELEMENTE TEORETICE PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR

1.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru stocuri. O problemă importantă în contabilizarea stocurilor o reprezintă valoarea costului ce urmează a fi recunoscută drept activ și reportată până când veniturile aferente sunt recunoscute. Prezentul standard oferă îndrumări referitoare la determinarea costului și la recunoașterea ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv orice reducere a valorii contabile până la valoarea realizabilă netă. Standardul prezintă următoarele informații privind formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Stocurile sunt active:

(a) deținute în vederea vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității;

(b) în curs de producție în vederea unei astfel de vânzări; sau

(c) sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii .

Caracteristic stocurilor este faptul că se consumă dintr-o dată la prima lor utilizare.

În cadrul stocurilor se cuprind:

ü mărfuri, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

ü materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

ü materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fară a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

ü materialele de natura obiectelor de inventar,

ü produsele, respectiv:

• semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

• produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime În/ele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau e x pediate direct clienţilor;

• rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;