Recursul în Interesul Legii

RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

Specific pentru o cale de atac extraordinară este obiectul acesteia, şi anume, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată după expirarea căilor de atac comune.

Principala clasificare se face in :

Căi de reformare = controlul este exercitat de instanţa competentă (instanţa superioară) şi se întinde asupra verificării legalităţii hotărârii atacate sub toate aspectele.

Intra în această categorie : * recursul comun * recursul în interesul legii

* recursul în anulare

Căi de retractare = controlul este exercitat chiar de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată pentru motive special prevăzute de lege.

Intra în această categorie : * contestaţia în anulare * revizuirea.

În cadrul lucrării ne vom îndrepta atenţia asupra recursului în interesul legii.

Recursul în interesul legii reprezintă o cale extraordinară de atac care are ca scop realizarea unei jurisprudenţe unitare pe întreg teritoriul ţării.

Această cale extraordinară de atac a fost reintrodusă în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993 şi este reglementată în prezent în art. 329.al Codului de Procedura Civila.

Recursul în interesul legii a fost instituţionalizat în Franţa prin art.3 al legii din 1 decembrie 1790.Raţiunea acestei cai de atac era de a asigura Curţii de Casatie rolul de a menţine respectul fata de lege, de al impune tuturor jurisdicţiilor şi de a stabili unitatea de jurisprudenţa, rol care nu s ar îndeplinii dacă acţiunea sa ar fiîin întregime subordonata parţilor în cauza.

Calea extraordinară a recursului în interesul legii în Romania a fost reglementată pentru prima dată prin Legea pentru înfiinţarea Curţii de Casaţiune şi Justiţie din 24 ianuarie 1861, legiuitorul român inspirându-se la acea dată din legislaţia franceză.

Art. 11 din această lege prevedea că „Ministerul Public, de-a dreptul, sau luând înţelegere cu departamentul dreptăţii, va ataca, pentru rea interpretare a legii înaintea Curţii de Casaţiune, hotărârile desăvârşite şi actele celorlalte instanţe judecătoreşti în pricini civile, chiar când nu se vor ataca de părţile interesate, însă numai în interesul legii şi după expirarea termenului de apel.

Hotărârea de casaţiune, ce va interveni la asemenea caz, nu are niciun efect pentru prigonitorii care n-au atacat în casaţiune hotărârea casată a instanţei de jos”.

Recursul în interesul legii a fost abrogat prin decretul nr. 132 din 2 aprilie 1949 pentru organizarea judecatoreasca. Acest act normativ a abrogat întregul capitol al recursurilor speciale şi a introdus în locul acestora “cererea de îndreptare”. Aceasta cale de atac extraordinara a fost modificata primind în final prin Decretul nr. 471/1957 denumirea de “recurs în supraveghere”

Doctrina vremii definea recursul în supraveghere ca fiind o cale extraordinara de atac prin care procurorul general al Republicii Populare Romane sesizează Tribunalul Suprem în vederea examinării unor hotărâri definitive în cadrul procedurii de supraveghere

Scopul declarat al recursului în supraveghere era acela de exercitare a dreptului de supraveghere asupra activitaţii judiciare privitor la hotărârile judecatoreşti definitive, ale oricarei instante ordinare sau speciale .

Doctrina juridică, atribuia acestei căi extraordinare de atac caracterele unei instituţii de “tip socialist “ cu scopul de a contribui la consolidarea şi asigurarea legalitaţii populare prin desfiinţarea acelor hotărâri ale oricărei instanţe judecatoreşti ordinară sau specială , hotărâri care erau apreciate ca fiind netemeinice sau nelegale.

De asemenea, această cale de atac era considerată mijlocul prin care atât fostul Tribunal Suprem al RPR işi exercita , in conditiile legii, sarcina trasată în Constituţie, respectiv de a suraveghea activitatea judiciară a tuturor instanţelor judecătoreşti.

Legea de organizare judecatorească nr. 58/1968 şi Decretul 27/1973 au consacrat o noua denumire şi anume aceea de recurs extraordinar.

Recursul extraordinar putea fi introdus numai de procurorul general în termen de 1 an de la ramânerea definitivă a hotărîrii pentru încălcarea esentială a legii sau vădita netemeinicie a hotărârii atacate .

Legea 59/1993pentru modificarea Codului de Procedura Civila, a Codului familiei ,a Legii Contenciosului Administrativ nr. 29/1990 şi a legii nr.94/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii de Conturi a României a reintrodus recursul în interesul legii, acesta fiind reglementat prin dispozitiile art. 329 Codul de Procedura Civila .