Conceptul statului

1. Notiunea de stat.

Aparut cu aproape sase mileniu in urma in Orientul antic (Egipt, Babilon, China, India), statul continua sa fie si astaza instrumental conducerii sociale. Ca si in cazul dreptului, aparitia statului este determinata

Statul reprezinta organizatia politica ce detine monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii dreptului si exercita asupra unei populatii aflata pe un anumit teritoriu, puterea suverana din societatea respectiva.

Ca si in cazul dreptului, aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunes primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare si conducer (ginta si tribul ) sa nu mai fie suficiente, impunandu-se o forma noua – cea politico-statala.

Statul apare astfel ca o modalitate (o varianta) social-istorica de organizare sociala prin care grupurile sociale si-au promovat interesele comune si in care si0a gasit expresia concentrata in intreaga societate.

Din definitia statului, rezulta cele 5 trasaturi ale acestuia:

• Existente unei puteri politici suverane ce presupune posibilitatea statului de a-si impune vointa si de a-i sanctiona cu ajutorul aparatului de stat de care dispunem, pe aceia care o nesocotesc;

• Organizatia administrativ teritoriala a populatiei;

• Monopolul elaborarii si aplicarii dreptului. Acesta presupune dreptul statului de a elabora legile prin intermediul Parlamentului, de a le pune in aplicare cu ajutorul institutiilor sale specializate (politia, jandarmeria) si de a-i sanctiona pe cei care incalca legea;

• Impunerea si strangerea de taxe si impozite;

• Suveranitatea de stat. Presupune obtinerea suprematiei statului in plan intern si a independentei sale pe plan extern.

De-asemenea, cuvantul “stat”, in intelesul pe care-l oferim azi, este de origine moderna. In limbile greaca si latina se regasesc mai multe expresii care indica o specie de agregatie sau organizatie politica, dar un vom intalni un termen generis si nici o teorie adecvata a statului.

2. Forma statului

Forma statului exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvernamant, structura de stat si reginul politic.

Forma de guvernamant constituie aspectul cel mai pregnant al statului. Forma de guvernamant reprezinta modul de contituire al organelor centrale ale statului, exercitatea puterii prin intermediul acestor organe si impartirea competentei intre ele. Clasificarea generala a formelor de stat din punct de vedere al guvernamantului este in republici si monarhii.

Teoria formei de guvernamant este foarte veche. Astfel, Aristotel impartea formele de guvernamant in : monarhie (care degenereaza in tiranie), aristocratic (care degenereaza in oligarhie), democratic (care degenereaza in demagogie).

Dupa cum se observa, nici una dintre aceste forme de guvernamant nu este perfecta, fiecare degenereaza in contrariul sau. De aceea, ele au fost socotite doar tolerabile. Pentru a se preveni fenomenal alterarii formelor de stat, s-a apelat la forma mixta (Polibio, Cicero, Scipio). Avantajele acestei forme mixte constau intr-o mai mare egalitate (aequitabilis magna), si in trainicie (firmitudo). In formele mixte de stat degenerarea este aproape exclusa.

In cadrul acestei forme, statul nu este altceva decat o comunitate de drepturi, in care exista egalitatea cetatenilor si sistemul gradatiei dupa merit, conducatorul, omul de stat in general, trebuie sa fie pentru cetatenii sai un exemplu de marinimie sufleteasca si de comportament civic. Montesquieu considera ca republica isi avea ca model Roma sau Atena; despostilla s-a reflectat in formele statului din Orientul Antic, iar monarhia era reprezentata de toate acele state care s-au format pe ruinele Imperiului Roman.

Potrivit criteriilor ce stau la baza definirii formei de guvernaman, acesta se divide in monarhie si republica, iar aceasta diviziune surprinde chiar modul specific al realizarii conducerii prin intermediul activitatii statului.

In monarhie conducatorul nu este ales (regii, spunea Licurg, nu pot fi alesi deoarece ei trebuie sa fie din neamul care se trage din Hercule), pe cand in republica este ales (de parlament sau popor).