Activități consulare privind realizarea și asigurarea drepturilor cetățenilor aflați în străinătate

Funcţionarii consulari

Problema dreptului internaţional public, a dreptului diplomatic şi a dreptului consular în special, a constituit în decursul timpului unul dintre cele mai discutate subiecte din doctrina juridică de specialitate.

Activitatea consulară este una din cele mai străvechi ramuri ale relaţiilor internaţionale. Crearea instituţiei consulare a fost determinată de necesitatea de a organiza şi dezvolta relaţiile economice, în special cele comerciale, între state şi a fost cauzată de cerinţele privitoare la asigurarea ocrotirii drepturilor şi intereselor persoanelor fizice şi juridice ale unui stat, aflate pe teritoriul altui stat, din diferite motive, fie în calitate de comercianţi ce desfăşurau activităţi comerciale, fie în calitate de rezidenţi cu domiciliul în acest stat, dar aflaţi sub tutela altui stat.

Relaţiile consulare constituie forma pe care relaţiile dintre două state o îmbracă, pentru a ajunge la existenţa pe teritoriul unuia dintre cele două state, a unor organe speciale ale celuilalt stat, cu menirea de a exercita funcţii consulare .

Pe parcusul dezvoltării relaţiilor economico-sociale şi politico-juridice între state, relaţiile consulare s-au realizat în cadrul unor activităţi organizate, desfăşurate de către organe specializate sau de către cele, care sunt apte, prin structura şi contextul lor să îndeplinească funcţiile respective. În acest context, organele specializate, cu vocaţie deplină prin natura şi menirea sa, să îndeplinească sarcinile consulare sunt oficiile consulare, iar cele care au rolul de reprezentare politico-diplomatică şi care asigură coordonarea activităţii oficiului consular sunt misiunile diplomatice.

Personalul specializat, capabil să realizeze activitatea consulară în cadrul oficiilor consulare sunt membrii oficiului consular . În conformitate cu prevederile art 1 pct. 1 lit g din Convenţia de la Viena, prin expresia „membrii postului consular” se înţelege, funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu .

Prevederile art. 4 din Regulementul consular mai includ o categorie în cadrul personalului oficiului consular de carieră, respectiv personalul particular, pe lângă funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu. Personalul particular este folosit exclusiv în serviciul personal al unui membru al oficiului consular de carieră.

În conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 760/1999, privind aprobarea Regulamentului consular, înfiinţarea de oficii consulare de carieră , în relaţiile României cu alte state se face numai cu consimţământul statului primitor, iar înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangului oficiilor consulare de carieră se fac prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului. Decretul se publică în Monitorul Oficial al României.

Atribuţiile consulare sunt exercitate de oficiile consulare prin:

• funcţionari consulari;

• diplomaţi cu atribuţii consulare la misiunile diplomatice, numiţi sau notificaţi ca atare la autorităţile ţării de reşedinţă. Având în vedere prevederile art. 8 din Regulamentul consular, atribuţiile consulare se exercită în cadrul circumscripţiei consulare, dar în imprejurări speciale, un funcţionar consular poate, cu consimţământul statului de reşedinţă să îşi exercite atribuţiile şi în exteriorul circumscripţiei consulare .

Funcţionarul consular este definit în art. 1 pct. 1 lit. d din Convenţia de la Viena (1963) şi reprezintă persoana care îndeplineşte o funcţie consulară. Funcţiile consulare reprezintă totalitatea atribuţiilor pe care le au oficiile consulare şi personalul lor consular, ele constituind astfel, conţinutul relaţiilor consulare, ce reprezintă substanţa şi raţiunea lor de a fi . Activitatea pe care o desfăşoară consulii, stă la baza relaţiilor consulare şi explică apariţia instituţiei consulare dând justificare statutului consular şi întregii structuri instituţionale a consulatelor.

Rolul funcţionarului consular este de a asigura prin funcţiile pe care le deţin, protejarea intereselor statului acreditant în statul acreditat, de a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, ştiinţifice şi culturale între cele două state, în scopul promovării unor relaţii amicale între ele, de a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale ştiinţifice a statului de reşedinţă.

Funcţionarii consulari trebuie să îndeplinească funcţii consulare, adică să efectueze acte consulare. Acestora nu le revine responsabilitatea conducerii oficiului consular. În ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor consulare şi din punctul de vedere al drepturilor, facilităţilor, privilegiilor şi imunităţilor consulare, nu se face distincţie între şeful de oficiu consular şi funcţionarii consulari. Distincţia este relevantă din punctul de vedere al numirii şi admiterii lor, în condiţiile în care trebuie observate şi procedura care trebuie urmată este diferită .