Adecvarea Învățământului Superior la Necesitățile de Inserție Profesională a Absolvenților în Domeniul Științelor Juridice

INTRODUCERE

Obiectivul major urmărit în elaborarea politicilor educaţionale şi în activităţile desfăşurate de învăţământul universitar îl reprezintă creşterea importanţei educaţiei şi formării profesionale. Acesta este determinat de creşterea ratei şomajului în rândul tinerilor, fapt ce determină o serie de măsuri vizând adaptarea ofertei educaţionale şi a formării profesionale iniţiale la nevoile pieţei muncii.

După anul 1989, s-a renunţat la sistemul centralizat de repartizare a absolvenţilor facultăţilor şi la liberalizarea pieţei muncii în acest sector. Ca orice măsură, şi aceasta a avut părţi bune şi părţi mai puţin avantajoase. Lipsa corelaţiei dintre pregătirea profesională şi piaţa muncii este determinată de câţiva factori:

- Insuficienta implicare a partenerilor ce reprezintă pregătirea universitară şi cei de pe piaţa muncii;

- Apariţia unui mare număr de universităţi (de stat şi particulare) care au creat o suprasaturare de absolvenţi în anumite domenii (ex.: drept);

- Insuficienta adecvare a instruirii teoretice şi mai ales practice a absolvenţilor la nevoile de inserţie profesională;

- Neactualizarea pe termen mediu şi lung a nevoilor de pe piaţa muncii;

- Numărul redus al parteneriatelor între facultăţi şi agenţii de pe piaţa muncii privind inserţia profesională;

- Absenţa mecanismelor de monitorizare a inserţiei profesionale şi a evoluţiei profesionale a absolvenţilor.

În contextul actual al reformelor la nivelul macro-social şi mai ales al crizei economice ce afectează întreg mapamondul, deci şi ţara noastră, trebuie să avem în vedere în primul rând adecvarea învăţământului superior la necesităţile de inserţie profesională pe piaţa muncii, astfel încât să putem acorda şanse tinerilor absolvenţi de a se integra rapid şi eficient într-o activitate productivă.

CAP. I. CARIERA, FORMAREA ŞI INTEGRAREA PROFESIONALĂ

1.1. Cariera profesională

Definită ca o “succesiune de profesiuni, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active a vieţii” , cariera are la baza sa pregătirea şi educaţia dobândite în cursul întregului proces de învăţământ, dar mai ales în timpul cursurilor universitare. În fapt, se prezumă că la momentul alegerii unei facultăţi, viitorul student îşi stabileşte traiectoria profesională pe care doreşte să o urmeze.

1.2. Formarea profesională

Formarea profesională poate fi definită ca un întreg sistem de metode şi tehnici prin care se asigură pregătirea necesară dobândirii competenţelor profesionale minime pentru obţinerea unui loc de muncă sau dezvoltării de noi competenţe.

Cu cât se însuşesc mai multe competenţe, cu atât creşte posibilitatea viitorului absolvent de a-şi găsi mai uşor un loc de muncă pe măsura pregătirii şi aşteptărilor proprii.

Instituţia/ organizaţia care va angaja noul absolvent, presupune că acesta are o solidă pregătire teoretică, fiind achiziţionate deja noţiunile şi conceptele, şi că poate operaţionaliza cu acestea. Aici intervine rolul facultăţilor, care trebuie să cunoască cerinţele de pe piaţa muncii şi să adapteze programele de învăţământ la acestea.

Facultăţile trebuie să conceapă ciclurile de pregătire astfel încât, la sfârşitul programului de formare profesională, studentul , respectiv viitorul absolvent să reuşească să aplice cunoştinţele dobândite. El trebuie să dobândească şi atitudini şi responsabilităţi, simpla acumulare de cunoştinţe nefiind suficientă.

1.3. Integrarea profesională

Inserţia profesională reprezintă un domeniu de cercetare în cadrul analizei relaţiilor dintre învăţământ şi activitatea practică, de ocupare a forţei de muncă. Ea acoperă atât problematica accesului la locul de muncă – cu toate caracteristicile şi constrângerile sale – cât şi dinamica de realizare şi satisfacţie personală şi profesională.