Cuprins
- Noțiuni introductive.2
- Factori individuali.3
- Factori ereditari.3
- Factori anatomo – fiziologici.4
- Sistemul nervos central.4
- Sistemul nervos autonomic.5
- Neurotransmițătorii.5
- Hormonii.6
- Factori psihici.6
- Motivul.6
- Stările afective.7
- Gândirea.7
- Inteligența.8
- Personalitatea.9
- Factori sociali.10
- Factori economici.10
- Factori socio – culturali.11
- Familia.11
- Statutul marital.12
- Școala.13
- Anturajul.13
- Discriminarea.14
- Religia.14
- Mass – media.15
- Alcool.16
- Factori politici.16
- Factori naturali.17
- Concluzii.18
- Bibliografie.19
Extras din proiect
Scopul imediat al cercetării științifice în criminologie este reprezentat de identificarea, analizarea și explicarea cauzelor criminalității, pentru a crea, astfel, premisele necesare atingerii scopului general al criminologiei ca disciplină, acela dea contribui la fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea și combterea fenomenului infracțional.
Criminalitatea nu este numai un fenomen social cu profunde rădăcini în istoria și evoluția umanității; ea este în primul rând un fenomen individual ce cuprinde faptele indivizilor care, cu vinovăție, săvârșesc acțiuni ori inacțiuni care prezintă pericol social, fapte interzise de legea penală.
,,Înainte de a face studiul juridic al criminalității, este necesar a se face studiul său criminologic (…) fiindcă, pe de o parte criminalitatea- înainte de a primi consacrare și formulare juridica – este un fenomen social, lezând interesele societății și fiind timbrată (etichetată) ca atare de conștiințasocială iar pe de altă parte (…) mai întâi trebuie observată realitatea, în geneza, condiții și efectele ei’’.
Pentru a pune baze temeinice ideii de prevenire și combatere a fenomenului infracțional este necesară identificarea și analizarea factorilor criminogeni - acele fenomene,condiții, circumstanțe, procese interioare sau exterioare individului care (favorizează, potențează, frânează) conduc către un comportament criminal.
J. Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici, economici, culturali şi politici.R. Gassin este sceptic cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogenrelevant la nivelul fenomenului infracţional. H. Mannheim tratează cauzele de ordin social alecriminalităţii.
D. Szabo analizează problema cauzalităţii, neevidenţiind cauzele criminalităţii ca fenomensocial şi cauzele actului infracţional concret.
Criminalitatea este un fenomen complex – individual, social, natural (fizic) și juridic. În geneza criminalității se disting factori multipli:
• Individuali – biopsihologici – care vizează individul ca unitate biopsihologică
• Sociali – economici,culturali, politici – care vizează mediul social al individului
• Naturali (fizici) – geografici, cosmotelurici – care vizează mediul natural (fizic) al individului.
1.Factori individuali
1.1 Factori ereditari
Cercetarea influenței eredității asupra comportamentului criminal s-a facut prin studierea familiei și a gemenilor.
Studii referitoare la familie:
Ereditatea înseamnă transmiterea însuşirilor şi caracterelor fizice, psihice de la părinţi la copii prin mijlocirea plasmei germinative . Purtătorii eredităţii sunt celulele germinative, mai exact cromozomii şi genele, care, prin fecundare dau naştere şi se dezvoltă o noua fiinţa, căreia i se transmit caracterele părinţilor. Aceste caractere transmise de la părinţi la copii constitue zestrea ereditară. Una din cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în vederea integrarii lor optime în viaţă şi activitate socială. În cadrul grupului familial, părinţii exercită direct sau indirect, influenţe educaţional-formative asupra propriilor copii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un veritabil model social care are o influen-ţă hotărâtoare asupra copiilor privind concepţia lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale. Totuși simplaexistență a ascendenților sau descendenților (criminali) infractori nu este o dovadă certă a eredității criminalității deoarece este posibil ca mediul individului să fie factorul determinant. Nu este exclus în anumite cazuri ca ereditatea să aibă o preponderență mai însemnată (cazul copiilor proveniți din părinți infractori și care au fost încredințați spre adopție sau plasați în instituții de ocrotire și care au părăsit căminul devenind delincvenți).
Studii referitoare la gemeni:
Gemenii au fost studiaţi din cele mai vechi timpuri, simpla lor existenţă trezind curiozitatea. În criminologie studiul gemenilor a permis separarea tulburărilor predominant ereditare de cele de mediu.
Unii gemeni provin dintr-un singur ovul fecundat – gemeni univitelini sau monozigoţi şi sunt identici – dar marea majoritate provin din doua ovule fecundate deodată –gemeni bivitalini sau dizigoţi şi nu sunt identici.
Studiul lui Lange realizat pe un grup de 30 perechi de gemeni (13 monozigoţi, 17 dizigoţi) a relevat existenţa unor similitudini între infracţiunile acestora. Astfel, când unul din gemenii monozigoţi fusese închis, s-a constatat că şi celălalt fusese condamnat pentru fapte penale similare, în schimb niciunul din gemenii dizigoţi nu înfăptuise infracţiuni. În baza aceluiaşi studiu s-au observat trăsăturile comune ce stau la baza comportamentului criminal. Acestea sunt :
- inafectivitatea
- lipsa stăpânirii de sine
- influenţabilitatea.
Bibliografie
1. Florin Sandu, Gheorghe – Iulian Ioniță, Criminologie teoreticăși practică, Editura Universul Juridic, București, 2010
2. Constantin Sima, Noțiuni de criminologie, Editura Silvy, București, 1993
3. Valerian Cioclei, Mobilul în conduita criminală, Editura All Beck, București, 1999
4. Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996
5. Gheorghe Mihai, Vasile Popa, Repere criminologice, Edtura Lumina Lex, București, 2000
6. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, București, 2003
7. Andrei Cosmovici, Psihologie generală, Editura Polirom, București, 1996
8. Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Tratat de teorie și politică criminologică, Editura Lumina Lex, București, 2008
9. Criminologie, Rodica Mihaela Stănoiu, Editura Oscar Print, București, 1998
10. Traian Pop, Curs de criminologie, Institutul de arte grafice ,,Ardealul, Cluj, 1928
11. www.wikipedia.org
12. P.A.Brennam, S.A.Mednik, J.Volavka, Biomedical Factors in Crime (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/)
13. Adrian Raine, The Psychopathology in Crime (http://docs.exdat.com/docs/index-361654.html)
14. E.H.Sutherland, D.R.Cressey, Cryminology (http://criminology.fsu.edu/crimtheory/sutherland.html)
15. S.Glueck, E.Glueck, Unraveling Juvenile Delinquency (www.thecrimson.com )
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Factorilor Criminogeni.docx