Aspecte Generale Privitoare la Autoritățile Publice și Guvern

1. ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA AUTORITĂŢILE PUBLICE ŞI GUVERN

În cadrul sistemului organelor statului, organele admininstraţiei publice formează un sistem distinct care realizează puterea de stat prin activitatea executivă care se concretizează în organizarea executării si executarea în concret a legii, deci desfăşoară o activitate secundum legem.

Constituirea în sistem a organelor administraţiei publice se face pe baya unor principii fundamentale, în primul rând pe baza principiului legalităţii şi al subordonării ierarhice a acestor organe din treaptă în treaptă, până la Guvern, care aşa cum prevede Constituţia în art. 101, este organul care exercită conducerea generală a administraţiei publice. Aceasta înseamnă că Guvernul sau Consiliul de miniştri nu este doar un simplu organ central al administraţiei publice, ci organul suprem care asigură unitatea de acţiune a tuturor organelor administrative.

Potrivit art 101 din Constituţia actiuală a ţării noastre, Guvernul român este organul central al puterii executive care, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlamentul român asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării noastre şi exercită conducerea generală a administraţiei publice pe întreg teritoriul României.

Potrivit art 1 alin. 1 din Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Guvernul român este autoritatea publică a puterii executive care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlamentul român şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării nostre şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Potrivit alin. 2 din acelaşi act normativ, „Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.‟

Din acestă dispoziţie constituţională rezultă dublul rol al Guvernului României: rolul politic deosebit de important în activitatea de realizare a politicii extrene şi interne a ţării şi rolul administrativ, ceea ce însemnă că în calitatea sa de autoritate publică centrală- are competenţa materială, generală în organizarea şi asigurarea executării legilor de către autorităţile administraţiei publice române.

Rolul politic al Guvenului României se manifestă atât prin activitatea sa concretă, internă şi externă, cât şi prin modalităţile de conlucrare cu Camerele Parlamentului României

Rolul administrativ al Guvernului român se concretizează prin faptul că el exercită conducerea generală a administraţiei publice pe întreg teritoriul ţării şi în calitate de organ central al administraţiei publice sluţionează probleme complexe de ordin tehnico-organizatoric.

Cele două roluri ale Guvernului României se realizează potrit programului său de guvernare care, de îndată ce este ecceptat de Parlamentul ţării devine obligatoriu pentu Guvern, el purtând întreaga răspundere pentru îndeplinirea acestuia.

Ca autoritate publică statală cu un pronunţat caracter politic, Guvernul României cooperează ci sindicatele, patronatul, biserica, organizaţii ale minorităţilor, societatea civilă etc.

Din perspectiva dreptului comparat, procedura de învestitură a Guvernului diferă după cum ne situăm într-un regim parlamentar sau semi-prezidenţial, o situţie aparte fiind întâlnită în cazul regimului de adunare, specific Elveţiei.

Învestitura Guvernului poate fi definită ca reprezentând complexul de acte şi fapte juridice, precum şi procedurile corespunzătoare, cerute de Constituţie, pentru a ne afla în prezenţa unei echipe guvernamentale legale şi legitime

În mod obişnuit procedură de învestitură a Guvernului se declanşează după alegerile generale, deci la începutul unui mandat parlamentar, respectiv după alegerile prezidenţiale adică la începutul mandatului Preşedintelui de Republică. Ea poate intervenii însă şi în cursul unui mandat parlamentar sau prezidenţial, în caz de criză guvernamentală gravă.

Deşi în perioada interbelică, prin dispoziţiile constituţionale (din 1866 şi din 1923) a fost consacrat un regim parlamentar în ideea că Parlamentul era cel care forma Guvernul, în practica statală, după cum doctrina vremii sublinia, s-a ajuns la situaţia inversă, ca Guvernul numit de Rege să formeze Parlamentu, iar plecarea Guvernului să atragă şi plecarea Parlamentului

O dată cu intrarea în vigoare a Constituţiei din 1938 şi până la alegerile din mai 1990 în România nu s-a mai putut vorbi de o procedură democratică de învestitură a Guvernului, fiind consacrate diferite regimuri autoritare de învestitură

În Constituţia actuală a României, procedura de învestitură a Guvernului este prevăzută în art. 85, alin. 1 coroborat cu art. 103-104. Astfel, potrivit art. 85, alin. 1, din Constituţie:‟Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-minstru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de către Parlament„.

Iniţiată şi finalizată de Preşedintele Romaâniei, Conform prevederii de mai sus, procedura de investitură presupune patru etape procedurale bine definite, dar ponderea în realizarea ei efectivă revine Parlemntului prin acordarea votului de investitură.Cu alte cuvinte regul fundamentală căreia îi este supusă formarea Guvernului are în vedere faptul că un Guvern nu poate fi Învestit şi nu poate funcţiona fără o susţinere parlamentară

II. PRIMUL-MINISTRU