Dezvoltarea Regională

România, în ultimele două decenii, caută o nouă poziţie în cadrul sistemului internaţional. Datorită problemelor ridicate de globalizare se observă necesitatea elaborării de studii complexe care să formeze baza unui ansamblu de proiecte privind locul României în contextul european şi mondial, acestea fiind un element esenţial în procesul de integrare europeană. În acest sens, un rol important îl are dezvoltarea regională.

Realizarea unei analize a fenomenului de afirmare regională care se manifestă în Europa ne conduce, la nivel instituţional, către un dublu dialog. În primul rând se referă la relaţiile pe care le dezvoltă sau pe care încearcă să le dezvolte regiunile cu instituţiile europene, Uniunea Europeană sau Consiliul Europei. În al doilea rând este pusă în discuţie importanţa pe care regiunile o acordă relaţiilor directe pe care le stabilesc între ele .

Se vorbeşte din ce în ce mai mult de o „Europă a regiunilor” şi este din ce în ce mai pregnant faptul că regiunea nu este doar un nivel intermediar între autorităţile centrale şi cele locale ci un punct important, alături de state şi localităţi ce defineşte triunghiul în care se dezvoltă procesul de integrare europeană. Înainte de a analiza mai profund problematica dezvoltării regionale trebuie avut în vedere, în primul rând, ce înseamnă, ce reprezintă regiunea deoarece în esenţă, această idee este destul de ambiguă .

S-a încercat să se dea o definiţie în ceea ce priveşte „regiunea”. Astfel, Consiliul Europei a considerat regiunea ca fiind „un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat ca omogen”.