Dreptul Procesual Penal

INTRODUCERE

Dreptul procesual penal constă în totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea organelor judiciare şi a părţilor, precum şi raporturile dintre acestea, în vederea constatării tuturor faptelor ce constituie infracţiuni şi pentru aplicarea măsurilor prevăzute de legea penală.

Obiectul de reglementare al dreptului procesual penal este procesul penal.

Dreptul procesual penal nu trebuie confundat cu procesul penal, deoarece, în timp ce procesul penal este o activitate concretă, dreptul procesual penal este îndrumătorul legal al acestei activităţi.

Cele mai multe norme juridice procesuale penale sunt concentrate în Codul de procedură penală. Actualul cod este în vigoare de la 1 ianuarie 1969 şi este împărţit într-o parte generală şi una specială.

Partea generală cuprinde titlurile:

1. regulile de bază şi acţiunile în procesul penal;

2. competenţa;

3. probele şi mijloacele de probă;

4. măsurile preventive şi alte măsuri procesuale.

Partea specială cuprinde titlurile:

1. urmărirea penală;

2. judecata;

3. executarea hotărârii penale;

4. proceduri speciale.

Sarcinile dreptului procesual penal

Dreptului procesual penal îi revin următoarele sarcini:

1. stabilirea organelor competente să participe în procesul penal şi sfera atribuţiilor acestor organe;

2. stabilirea persoanelor participante şi drepturile şi obligaţiile acestora;

3. reglementarea efectuării probaţiunii în procesul penal;

4. stabilirea măsurilor procesuale şi efectuarea oricăror acte de procedură;

5. reglementarea desfăşurării procesului penal în fazele sale: urmărirea penală, judecata şi executarea hotărârilor judecătoreşti.

Noţiuni generale privind procesul penal

Activitatea procesual penală trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât să fie trase la răspundere penală numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infracţiunilor şi numai în măsura gravităţii faptelor săvârşite.Aceasta se realizează prin dreptul de apărare ce i se conferă inculpatului şi celorlalte părţi ce participă în procesul penal.

Dreptul de apărare cuprinde eforturile atât persoanelor ce luptă pentru respectarea drepturilor şi intereselor lor procesuale, cât şi obligaţia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi.

Constituţia României înscrie acest drept în art.24 care consfinţeşte faptul că dreptul de apărare este garantat în tot cursul procesului.O asemenea reglementare întâlnim şi în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească

Potrivit art.6 C.pr.pen. dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate să le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.

Din conţinutul acestor reglementări rezultă că realizarea justiţiei penale într-un stat de drept trebuie să se facă cu respectarea tuturor drepturilor şi intereselor procesuale ale părţilor, care nu este un simplu interes privat, ci este şi un interes public.În acest sens, alături de părţi şi societatea are interesul ca într-o cauză penală să se afle adevărul.

Apărarea este o activitate procesuală de necesitate publică, reflectată atât în drepturile procesuale ale părţilor, cît şi în obligaţiile organelor juridice.

Apărarea trebuie să se refere la tot complexul cauzei, atât în fapt cât şi în drept şi trebuie să se desfăşoare prin actele şi îndeplinită după formele procesuale prescrise de lege, ea neputând fi îndeplinită în mod temeinic şi în toată amploarea decît de un apărător cu pregătire juridică, de un avocat.

Realizarea acestei funcţii este realizată de avocatura care la noi în ţară îşi exercită activitatea şi este organizată în baza Legii nr.51/1995, publicată în M.O. nr.116 din 9 iunie 1995 şi a statutului profesiei de avocat, publicat în M.O. nr.237 din 17 octombrie 1995.

Autoritatea judecătorească este cea căreia îi revine dreptul de a soluţiona litigiile de drept de natură penală apărute în urma manifestărilor ilicite.

În acest sens, art.21 din Constituţie consfinţeşte accesul liber la justiţie, şi anume „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Completând cele menţionate, art.1 alin.(1) din Legea de organizare judiciară nr.304/din 2004 cu modificările şi completările ulterioare, arată că „puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte

instanţe judecătoreşti”, iar justiţia „este unică, imparţială şi egală pentru toţi” [art.2 alin.(1)].

Prin urmare, procesul penal apare ca fiind acea activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele abilitate, cu pariciparea părţilor şi a altor persoane, în scopul constatării în mod complet a faptelor prevăzute de legea penală, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale.