Opera legislativă a lui Iustinian

Opera legislativa a lui Iustinian

Imparat Iustinian I (11 mai, 483 – 13/14 noiembrie, 565) a fost imparat al Imperiului Roman de Rasarit de la 1 august 527, pana la moartea sa, in noiembrie 565. Sotia sa a fost imparateasa Teodora. In afara faptului ca a fost unul dintre cei mai importanti conducatori ai antichitatii si o figura majora in istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea si un campion al ortodoxiei si un ctitor de biserici. In timpul domniei sale Bizantul a castigat glorie prin victorii militare in Persia, Africa si Italia, care au avut ca rezultat dezradacinarea paganismului printre germanii vandali si triburile vizigote. Iustinian este cunoscut si sub numele de „ultimul imparat roman”, fiind cel care a recucerit Roma din mainile ostrogotilor.

Viata

Numele intreg al lui Iustinian a fost Flavius Petrus Sabbatius Justinianus. Se spune ca a fost cu descendenta slava, si ca s-a nascut probabil intr-un mic orasel numit Tauresium din Iliria, langa Scupi (actuala Skopje din Macedonia) pe data de 11 mai 483. Mama lui, Vigilantia, a fost sora mult stimatului general Iustin, care s-a ridicat din randurile armatei pentru a deveni imparat. Unchiul sau l-a adoptat si a asigurat educatia baiatului. Iustinian a fost foarte bine educat in jurisprudenta, teologie si istorie romana. Cariera sa militara s-a caracterizat printr-o avansare rapida deschisa pentru el in 518, cand Iustin a devenit imparat (518–527). Iustinian a fost numit consul in 521, iar mai tarziu comandant al armatei din est. El functiona practic ca regent cu mult inainte ca Iustin sa-l fi facut asociat la imparatie, pe data de 1 aprilie 527.

Patru luni mai tarziu, Iustinian a devenit suveran unic la moartea lui Iustin. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epoca distincta in istoria imperiului bizantin si a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobisnuita de munca (uneori era numit „imparatul care nu doarme niciodata”) si poseda un caracter temperat, afabil si vioi, dar era in egala masura si fara scrupule si viclean cand era nevoie. El a fost ultimul imparat care a incercat sa refaca imperiul roman in teritoriile de care s-a bucurat sub Teodosie I.

S-a inconjurat de barbati si femei cu talent extraordinar, „oameni noi” alesi nu neaparat din randurile aristocratiei, ci pe baza meritului lor.

In anul 523 s-a casatorit cu Teodora, care era curtezana de meserie (sau actrita, sau de la circ, dupa mai multe surse) si era cu 20 de ani mai tanara decat el. Conform istoricului Procopie, notoriu pentru ura sa calomnioasa fata de cuplul regal, se spune ca Iustinian ar fi intalnit-o pe Teodora la un spectacol in care ea si o gasca dresata jucau Leda si lebada, o piesa care a reusit sa batjocoreasca mitologia geaca si moralitatea crestina in acelasi timp. Iustinian fusese incapabil sa se casatoreasca cu ea inainte, datorita clasei sale sociale, dar unchiul sau imparatul Iustin I a decretat o lege care permitea casatoria intre persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influenta in politica imperiului, iar mai tarziu, imparatii care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au casatorit cu persoane din afara clasei aristocrate. Casatoria a fost o sursa de scandal, dar Teodora a dat dovada de foarte multa inteligenta, intelepciunea simpla si de bun simt, de o buna judecata, fiind totodata cel mai mare sustinator al lui Iustinian.

Teodora a murit in 548; Iustinian i-a supravietuit inca aproape 20 de ani, murind pe 13 sau 14 noiembrie 565.

Politica externa si interna a lui Iustinian

Socotindu-se descendent al cezarilor, urmarind refacerea unitatii Imperiului roman din perioada sa de glorie si fidel al ideii imperiale romane a carei politica o intruchipa, iustinian a purtat numeroase lupte: in apus, impotriva popoarelor germanice, cu intentia de a le indeparta de teritoriile Romei aflate in stapanirea lor; in rasarit si la miazanoapte, pentru a pastra fruntariile prea putin modificate fata de epocile de glorie ale Romei .

Rezultatele acestor campanii ofensive nu au fost cele dorite. Desi Bizantul isi vedea stapanirea intinzandu-se de la Eufrat pana la Coloanele lui Hercule si, desi Marea Mediterana redeveni „Marea noastra” (Mare nostrum), cuceririle lui Iustinian nu atinsesera vechile hotare romane: partea occidentala a Africii, cea mai mare parte a Spaniei, Galia si partile de la miazanoapte de Alpi ramaneau in afara Imperiului Bizantin.

Concentrarea trupelor bizantine in occident in vederea restaurarii vechilor granite romane a impus la rasarit si miazanoapte o politica de defensiva menita sa pastreze statu quo in aceste regiuni mereu amenintate de vecini.

Politica externa a lui Iustinian, cu toate succesele de moment, era prea scump platita. Ea a insemnat sleirea economica a imperiului. Rezervele de aur pe care le poseda Bizantul, inca din vremea imparatului Anastasie, au fost cheltuite in intregime, dovedindu-se pana la urma insuficiente. Ca urmare, populatia a fost supusa la plata unor impozite din ce in ce mai mari, cu mult peste puterile reale ale contribuabililor, iar imperiul va intra intr-o grava criza economica ce se va reseimti in toate domeniile vietii sociale si de stat .