Statutul Juridic al Băncilor Comerciale

INTRODUCERE

Problema cardinală care frămîntă societatea la moment după declararea independenţei statului, cea mai comentată şi cea mai criticată, cu implicaţii dintre cele mai largi date de conţinutul, priorităţile de acţiune şi desfăşurarea sa în timp, este reforma economică. Aceasta, la rândul ei este concepută ca parte componentă a unui proces mai amplu de transformări economice, financiare, instituţionale, sociale, politice şi ideologice menite a produce schimbări semnificative la nivelul întregii societăţi. Este adevărat că drumul de la economia socialistă, planificată de la centru, la economia de piaţă nu este scurt, nici simplu, ci suficient de întortocheat în realizarea sa, cu momente culminante – date fiind amploarea transformărilor implicate şi mai ales, de lipsa de precedent.

În mod evident, distrugerea economiei central – planificate a fost mai la îndemînă decît construirea economiei de piaţă. Iar drumul spre acest scop, procesele care o prefigurează, reprezintă în linii mari ceea ce societăţile occidentale, ajunse acolo printr-un lung şi laborios proces evolutiv, în ceea ce ţine de economia de piaţă.

Viabilitatea principiului de bază cuprinde o desfăşurare mai amplă din momentul adoptării la 29 iulie 1994 a Constituţiei Republicii Moldova care prin articolul 126 declară prin norma constituţională economia de piaţă bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică.[1, art.126] Statul asigură reglementarea activităţii economice, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale cît şi protecţia intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară prin elaborarea şi implementarea unor norme stricte de disciplină economico-financiară, adică prin crearea cadrului juridic, care să constate adaptarea acestuia la cerinţele contemporanităţii prin conceperea şi adoptarea unor legi esenţiale pentru acest sector.

Reforma economică înglobează în sine şi reconstrucţia cadrului legislativ bancar, care a anticipat reforma economică o dată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1990. Procesul reformei bancare a început cu emiterea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.122 din 04.06.91 “Cu privire la Banca Naţională a Moldovei” unde la bază este pusă Declaraţia de Suveranitate şi scopul de a promova o politică unică în domeniul circulaţiei monetare, creditelor, operaţiunilor cu valută străină şi al asigurării unui control eficient asupra activităţii sistemului bancar.

Procesul de tranziţie conduce economia naţională din starea de economie planificată, dirijată, superconcentrată în politica dirijistă a statului, unic orchestrator al întregii vieţi economico-sociale a ţării şi declarat magician al transformărilor pe care le concepe, le transpune în practică şi pe care le autoapreciază ca reuşite, indiferent de rezultatele obţinute şi, mai ales, de interesul demonstrat de cei care purtau numele de beneficiari ai acestor realizări spre o economie a pieţei libere, în care toate procesele economice se nasc, se dezvoltă, se transformă sau îşi află sfârşitul în practica nemijlocită a pieţei, care se demonstrează a fi cel mai necruţător judecător al experienţei economice prin care trece o ţară[38, pag., 62].

În acest proces de tranziţie apare ca o necesitate stringentă crearea cadrului juridic necesar realizării conceptelor şi dezideratelor care urmează a fi trecute în practica socială. De aceea elaborarea unei legislaţii adecvate noului spirit economic a devenit tot mai necesară şi a constituit şi constituie o preocupare constantă a instituţiilor statului.

Evenimentele care au generat schimbarea au găsit puţinele bănci (căci în perioada anterioară nu se poate vorbi de un sistem bancar, datorită lipsei de coeziune specifice unui sistem) în postura de organe de control economico-financiar ale statului, menite să controleze şi să raporteze organelor centrale politice şi de sinteză situaţiei constatate, uneori nu cea existentă, ci acea cosmetizată care să corespundă idealurilor concepute de la centru.

Aderarea la economia de piaţă a impus schimbarea profilului activităţii din acest domeniu (după cum s-a expus primii paşi ai reformei descrişi mai sus) în spiritul formării unui sistem alcătuit dintr-o bancă centrală, cu funcţii specifice acestei instituţii şi bănci comerciale, cu o largă participare de capital public, privat, mixt, străin – care să-şi îndeplinească atribuţiile care caracterizează asemenea instituţii în orice economie de piaţă [39, pag., 35], factori care au constituit cadrul legislativ reprezentat prin cele două legi cadru: Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară şi Legea cu privire la Banca Naţională de Stat a Moldovei.