Teoria organizării administrației publice. regimuri administrative. regionalizare administrative

1. NOTIUNEA DE ORGANIZARE

Termenul de a organiza, organizare este de origine franceza,organiser, care reprezinta realizarea metodica a masurilor necesare pentru a asigura infaptuirea rationala si eficienta a unei actiuni.

Organizarea inseamna actiunea de a organiza si rezultatul ei.Ea are caracter dinamic, fiind efectuata necontenit atunci cand progresul stiintific si tehnic a depasit organizarea anterioara, situatie sau etapa ce se numeste reorganizare.

Din punct de vedere administrativ, organizarea teritoriului statului intereseaza in aceeasi masura, atat puterea de stat, cat si colectivitatile locale, avand o deosebita semnificatie politica si sociala. In principal, prin structurile sale administrativ-teritoriale, statul urmareste sa-si creeze conditiile pentru a conduce si guverna mai usor societatea.

Organizarea administratiei de stat, ca fenomen, apare o data cu statul.Organizarea de stat reprezinta modul de constituire a puterii publice, respectiv modalitatile existentei si infaptuirii acesteia.

Studiul organizarii de stat si a sistemului de autoritati presupune:

- cercetarea modului de organizare sau constituire a componentelor ce alcatuiesc organele publice

- cercetarea modului de functionare a raporturilor in care se afla autoritatile de stat intre ele

- analiza sarcinilor, atributiilor si competentelor organelor in cauza

2.REGIMURI ADMINISTRATIVE

Organizarea administratiei de Stat poate lua diferite forme, in functie de interese majore, politice sau sociale, de traditie, de gradul de democratizare al tarii.Din acest punct de vedere Statul poate proceda la organizarea centralizata a administratiei, la descentralizarea administratiei, la desconcentrare, la acordarea autoritatilor locale alese unei autonomii pronuntate.

Aceste forme de organizare a administratiei desemneaza ceea ce se numeste regimuri administtrative, sau moduri reale de organizare a administratiei ce rezulta din acte normative, din declaratii politice.

Principiile de baza care stau la baza organizarii sistemului administrativ sunt:

• Centralizarea

• Descentralizarea

• Deconcentrarea

Centralizarea administrative

Profesorul Paul Negulescu precizeaza ca “regulile de drept, care alcatuiesc ordinesc legala, pot sa aiba aplicatiune pe intreg teritoriu statului, astfel cum sunt legile, dar putem gasi normeobligatorii numai intr-o regiune sau numai intr-o comuna”, in schimb, adauga acelasi remarcabilautor, cand intr-o tara toate normele, fara nicio exceptie, sunt valabile pe intreg teritoriu, avem ocentralizare completa, iar daca toate normele sunt valabile fara nicio exceptie numai pentru oregiune, ne gasim intr-un regim de descentralizare completa.

Centralizarea stabilita pe baza de norme legale imperative preia in sarcina autoritatilor publice central o serie de sarcini specific nu numai intregii colectivitati nationale ci chiar specific colectivitatilor locale.

In administratia publica centralizarea inseamna in plan organizatoric, subordonarea ierarhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre cele centrale, iar in plan functional, emiterea actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale.

Centralizarea asigura o functionare coordonata, prompta si eficienta a serviciilor publice. Functionarea pe principiul subordonarii ierarhice a serviciilor publice are drept consecinta inlaturarea suprapunerilor de acelasi nivel, precum si a paralelismelor. Conducerea centralizata, in principiul subordonarii ierarhice asigura pe planul exercitarii dreptului de control, mai multe trepte de efectuare a controlului si de luare a masurilor legale corespunzatoare, fapt ce se constituie in garantii suplimentare pentru apararea intereselor celor administratiei. Pe langa avantajele prezentate mai sus, centralizarea în administratia publica are si unele dezavantaje. In regimul organizarii si functionarii centralizate a administratiei publice interesele locale nu-si pot gasi o rezolvare optima, deoarece autoritatile centrale nu pot cunoaste in specificitatea lor aceste interese care difera de la o localitate la alta. Concentrarea, la nivel central, a modului de conducere a unor servicii publice de interes local are ca urmare supraaglomerarea autoritatilor centrale ceea ce duce la rezolvarea cu întârziere si superficialitate a problemelor care s-ar rezolva mai operativ si mai bine de catre autoritatile locale.