Tipologia Afaceristului European

I.Tipologia afaceristului european

I.1 Afinităţi culturale

Abordarea interculturală nu are în vedere numai reflectarea deosebirilor dintre culturi, ci şi a asemănărilor dintre acestea. Ea permite identificarea unor grupuri de ţări care împărtăşesc valori comune şi descoperă zone de afinitate culturală pe harta lumii. Adoptând perspectiva lui Hofstede, putem descrie câteva tipuri de culturi, denumite convenţional:

• cultura anglo-saxonă, care se caracterizează prin indici ridicaţi la individualism, evitarea incertitudinii, "masculinitate" şi indice scăzut al distanţei faţă de putere; face parte din această grupă Marea Britanie;

• cultura nordică: individualistă, "feministă", cu slabă evitare a incertitudinii şi distanţa redusă faţă de putere (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda);

• cultura Europei (occidentale) latine (Franţa, Belgia, Italia) caracterizată prin distanţă (relativ) mare faţă de putere şi indice (relativ) mare de individualism, precum şi, pe de alte coordonate, prin evitare a incertitudinii (relativ) puternică şi indice (relativ) mare de individualism.

În ceea ce priveşte concepţia despre timp, în literatură se distinge între culturile de tip monocronic şi culturile de tip policronic. Timpul are un rol determinant în cultura unei comunităţi şi implicit în practica de afaceri. Pe de o parte, timpul reprezintă, alături de spaţiu, o coordonată a desfăşurării afacerilor internaţionale, putând exista diferite perspective culturale asupra dimensiunii temporale a evenimentelor. Pe de altă parte, timpul reprezintă o resursă economică specifică, de a cărei judicioasă utilizare depinde succesul în afaceri.

În culturile monocronice ("secvenţiale",) timpul este perceput într-un mod linear ca un drum ce se întinde din trecut, prin prezent, spre viitor şi care este segmentat şi ordonat .Exemple de culturi monocronice oferă ţările din Europa nordică.

Această concepţie se transpune în planul relaţiilor de afaceri printr-o serie de elemente caracteristice:

- planificare riguroasă a activităţilor; lipsa de plan, acţiunile întâmplătoare etc. sunt tratate cu circumspecţie sau dezaprobare;

- operativitate în realizarea sarcinilor / activităţilor; "tărăgănarea", amânările repetate sunt percepute negativ;

- punctualitate în relaţiile de afaceri; întârzierile, nerespectarea termenelor sunt interpretate ca lipsă de interes pentru afaceri;

- perseverenţă şi consecvenţă în realizarea scopului; într-o anumită perioadă de timp se angajează o singură acţiune şi aceasta trebuie terminată înainte de angajarea unei noi acţiuni.

Din aceste aceste elemente caracteristice este format si profilul afaceristului din zona nordica a Europei.

Culturile "occidentale" (Europa de Vest) consideră timpul ca o resursă rară şi limitată, care trebuie utilizată în mod eficient. Adagiul "time is money" exprimă această concepţie: fiecare persoană dispune de un "stoc" limitat de timp- viaţa fizică a individului- şi acesta trebuie să fie folosit în mod raţional (deci programare, operativitate, punctualitate etc.)

Spaţiul. Culturile diferă şi în funcţie de modul cum privesc realitatea în jur, spaţiul fizic de existenţă, distanţa. În literatură se vorbeşte despre deosebiri între culturi induse de spaţiul fizic de existenţă al acestora: "mentalitatea de insulă" vs. "spiritul de frontieră".

- Culturile "de insulă" (Marea Britanie) se caracterizează prin introvertire şi autoreferenţialitate, ceea ce se transpune într-un anumit conservatorism, o oarecare rezistenţă la schimbare.

- Culturile "de frontieră" (Rusia) sunt mai degrabă extravertite şi dinamice; ele se caracterizează prin tendinţe expansioniste în zonele limitrofe, dar şi prin capacitate mai mare de inovare.

Limbajul. Cultura se caracterizează printr-un anumit grad de complexitate după cum procesul de comunicare a mesajelor şi modul de interpretare a acestora implică mai multă sau mai puţină informaţie contextuală.

- Culturile slab contextuale (exemplu Germania, Elveţia) sunt mai clare şi mai deschise în procesele de comunicaţie şi interacţiune socială. Comunicarea este explicită şi directă; iar relaţiile interpersonale tind să aibă un caracter temporar şi, uneori, superficial.

- În culturile intens contextuale, comunicarea şi interacţiunea socială sunt implicite şi indirecte. O mare cantitate de informaţie este transmisă prin mijloace nonverbale sau este interiorizată în oameni; iar, fără familiarizarea cu această informaţie ascunsă, interpretarea mesajelor va fi incompletă sau incorectă. Relaţiile interpersonale, odată stabilite, tind să devină durabile şi intense.