Energia Nucleară și Mediul

CAPITOLUL I

1.1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE. CONSIDERAŢII GENERALE

1.1.1.INTRODUCERE

Energia nucreară? Sunt unii pentru şi alţii împotriva ei. În permanenţă, de când a fost îmblânzită, energia nucleară a fost controversată, indubitabil din cauza puterii potenţiale enorme.

Ca orice altă industrie, energia nucreară îşi are riscurile ei. Folosirea materialelor nucleare trebuie controlată şi reglementată strict, nu numai pentru a proteja sănătatea publicului şi a persoanelor care lucrează în domeniu, dar şi pentru a asigura viitorul planetei.

Marele public ştie încă prea puţin despre energia nucleară. Câţi oameni ştiu cum funcţionează o unitate dintr-o centrală nucleară? Câţi ştiu că radioactivitatea a existat pretutindeni în natură din timpuri imemoriale? Câţi încă mai cred ca o centrală nuclear-electrică poate exploda ca o bombă atomică?

,,Cernobîl”, încă proaspăt în memoria noastră, este pe buze fiecăruia, imediat ce este menţionată energia nucleară. Un accident ca cel ce s-a produs la Cernobîl este total inacceptabil şi ar fi putut fi uşor evitat, prin proiectarea şi operarea centralei, ambele arătând în acest caz, slaba preocupare pentru securitate. Fără discuţie, la acel moment, vieţile umane aveau puţină importanţă în mintea factorilor sovietici de decizie. Astăzi, populaţia civilă din apropierea amplasamentului accidentului, în special în Bielorusia, unde ploaia a concentrat iodul radioactiv imediat după accident, înregistrează riscul unei incidenţe crescute a cancerului, de tidoidă, în special printre copiii mici. Aceste riscuri ar fi putut fi limitate prin distribuirea, imediat după accident, a tabletelor de iodură neradioactivă, dar aceasta nu s-a făcut.

Opt ani dupa accident radioactivitatea în vecinătatea Cernobîlului a scazut puternic, dar radioactivitatea datorată cesiului 137 va persista pentru ani şi ani. Şi totuşi, căprioarele aparent sănătoase pasc pe pajişti; carnea lor nu este comestibilă din cauza nivelului de contaminare cu cesiu 137 a ierbii pe care o pasc.

Unitatea 4 de la Cernobîl, care a suferit accidentul este acum acoperită cu un ,,sarcofag” gros din beton, iar Unitatea 2 a fost pornită, dar a trebuit să fie oprită datorită unui incendiu în partea nenucleară. Totuşi sunt încă în funcţiune Unităţile 1 şi 3, şi sute de oameni lucrează din nou pe amplasament fără nici o protecţie specială. Din această cauză este scandalos că aceste unităţi au fost puse iarăşi în producţie.

Trăim într-o lume minunată, dar divizată în progresişti, care doresc ca umanitatea să beneficieze de progresul ştiinţific, uneori în dauna naturii, şi naturalişti-egologişti, care denunţă progresul tehnologic în numele protecţiei mediului şi care doresc să salveze natura de excesele societaţii industriale, pe care o consideră distructivă. Dacă ne gândim bine, abordarea ştiinţifică şi cea ecologică au exact acelaşi ţel: să contribuie la mai buna cunoaştere a universului nostru, la bunăstarea umanităţii, îmbunătăţirea mediului şi a condiţiilor de viaţă, pe planeta noastră.

Ştiinţa nu serveşte unor scopuri utile şi poate fi chiar periculoasă dacă nu este pusă în serviciul vieţii. Similar, concentul de ecologie nu ar avea sens, fără cunoştinţele ştiinţifice şi biologice pe care le avem la dispoziţie. Aşadar, aceste două abordări nu sunt opuse, ci perfect complementare.

În general argumentele oponenţilor energiei nucreare sunt mai mult ideologice decât ştiinţifice. Ei percep tot ce este puternic ca fiind periculos (ceea ce este doar în parte adevărat), iar omul considerat a nu fi suficient de înţelept pentru a folosi în siguranţă asemenea energii uriaşe. Totul depinde de modul cum este folosită această energie şi în ce scop. Cum poţi fi în favoarea sau împotriva a ceva despre care nu cunoşti aproape nimic? Mi se pare că este nevoie urgentă de o mai bună informare a publicului, astfel încât oamenii să poată alege cunoscând miza. Acceptarea sau refuzul energiei nucleare, modul în care o folosim şi în ce scopuri, reprezintă într-adevăr opţiuni similare cu cele ale felului de societate în care dorim să trăim. Este adevărat că trebuie să fim precauţi în privinţa oricărei tehnologii noi, dar mi se pare că opoziţia ecologiştilor faţă de energia nucreară este adesea fără nici un fundament ştiinţific şi se bazează doar pe teamă şi necunoaştere.

Au mai fost şi cele două explozii tragice ale bombelor atomice de la Hiroşima şi Nagasaki, două dezastre umane care au pus capăt celui de al II-lea război mondial şi au traumatizat întreaga opinie publică internaţională. Lumea a devenit în mod brusc şi violent, conştientă de potenţialul distructiv al energiei atomice.

De atunci (şi cum ar fi putut să fie altfel?) atomul a devenit în mintea publicului, sinonim cu pericolul şi distrugerea, dar şi din cauza confuziei dintre aplicaţiile civile şi aplicaţiile militare. Centralele nuclearo-electrice producătoare de energie electrică folositoare nu existau încă, iar aplicaţiile nucleare, relativ puţin cunoscute anterior, s-au cristalizat brutal în jurul imaginii războiului, suferinţei, violenţei şi barbariei. Chiar şi astăzi, publicul nu face bine distincţia dintre o bombă atomică şi o centrală nucleară ce produce energie electrică, care nu au nimic în comun din punct de vedere tehnologic. Aşa cum vom vedea mai târziu un reactor nuclear nu poate exploda ca o bombă, iar bombele nu produc energie electrică utilizabilă. Legătura dintre un reactor nuclear şi o bombă atomică este cam aceeaşi ca cea dintre un motor de automobil alimentat cu benzină şi un cocteil Molotov.

În ultimile două cazuri (automobilul alimentat cu benzină şi un cocteil Molotov) procesul se bazează pe energia chimică, urmărind aceleaşi principii termodinamice, dar asemănarea se opreşte aici. O persoană poate fi în favoarea automobolului alimentat cu benzină, care ne permite să ne deplasăm, ceea ce este foarte util în ciuda poluării pe care o produce, opunându-se în acelaşi timp folosirii cocteiului Molotov şi altor explozivi chimici, care servesc numai pentru a ucide sau a distruge. Ar fi fost păcat să interzicem construirea tuturor automobile sub pretextul că există o miniexplicaţie în interiorul cilindrilor maşinii, care seamănă cu explozia unei grenade de mână! Situaţia este similară pentru aplicaţiile pozitive ale energiei nucleare.