Parcul Natural Bucegi

INTRODUCERE

Rezervatia sau parcul natural este o suprafata de teren, mai mica sau mai mare, din teritoriul unui stat sau continent, ce contine forme variate de relief, cu flora, fauna, si asezari umane, ocrotite de legi nationale si internationale. Pentru pastrarea acestor valori nationale sau mondiale se desfasoara o intensa activitate manageriala.

O conditie prioritara a activitatii de management asupra parcurilor naturale o reprezinta conservarea diversitatii florei si faunei ( in general ), utilizarea durabila a componentelor lor, impartirea echitabila a beneficiilor ce rezulta din utilizarea resurselor naturale din aceste zone ocrotite.

O alta latura a acestei activitati este de a mentine interactiunea armonioasa a omului cu natura, sa fie promovate si pastrate utilizarea traditionala a terenurilor din zona ocrotita, sa consolideze activitatile, practicile, cultura traditionala a populatiei din aria rezervatiei.

Majoritatea statelor lumii si in special statele europene, manifesta o reala ingrijorare fata de utilizarea irationala a componentelor diversitatii biologice, fata de lipsa generala de informatii si cunostinte despre zonele ocrotite, precum si insuficienta unor capacitati institutionale, tehnice si stiintifice, care sa furnizeze baza intelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental si national.

Exista o dependenta stransaintre traditiile comunitatilor umane si habitatele in care traiesc. Apare necesitatea conservarii acestora, astfel incat oamenii din aceste arii, sa fie capabili sa raspunda nevoilor si aspiratiilor generatiilor prezente si viitoare. Aceasta situatie a determinat organizarea unui sistem unitar de arii protejate la nivel national.

Identitatea fizico-geografica si geopolitica de necontestat a spatiului Carpatic, avand ca rezultat aparitia unei arii carpatice de rezistenta traditionala etnoculturala, in care vatra Bucegilor ocupa un loc bine determinat, a creat necesitatea infiintarii unui cadru organizat in care sa fie promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale in acord cu practicile traditionale si compatibile cu cerintele conservarii biodiversitatii: Parcul Natural Bucegi.

SCOPUL SI CATEGORIA ARIEI PROTEJATE

Scopul declarat al Parcului Natural Bucegi este acela de a proteja si a conserva cadrul peisagistic in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si culturala, deseori de o mare diversitate biologica cu mentinerea cadrului natural la un nivel optim de functionare.

Pozitia Masivului Bucegi in cetatea Carpatilor sud-estici care se inalta in mijlocul spatiului geografic romanesc, confera acestui scop caracterul de national , dar mai ales mareste responsabilitatea celor ce au raspunderea aplicarii acestor principii.

Deasemenea prin scopul urmarit vor fi asigurate si conditiile optime pentru activitatile educationale, recreative si de cercetare stiintifica.

Zona Muntilor Bucegi despre care exista referiri inca din secolul al XV-lea, a fost propusa pentru protejare in anul 1936, datorita peisajelor inegalabile si a diversitatii speciilor de plante si animale specifice acestui masiv.

Cu toate acestea s-a reluat aceasta propunere abia in 1990, cand s-a concretizat prin ordinul ministrului nr. 7/1990, fiind oficializat alaturi de alte arii protejate ale Romaniei, prin lega 5/2000, completata cu H.G. 230/2003.

Parcul Natural Bucegi se intinde pe o suprafata de 32660 ha, pe raza a trei judete: Dambovita, Prahova si Brasov, avand mai mult de 60% din teritoriu acoperit cu paduri. Rezervatiile Naturale si stiintifice ocupa cca. 12770 ha, adica aproximativ 35% din suprafata parcului.

Conform prevederilor legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, art. 5 si Anexa 1, Parcul Natural Bucegi are ca scop protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatrilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.

Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura, in spiritul dezvoltarii durabile prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale toate dintre acestea intr-un mod durabil.

De asemenea se ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice si educationale.

Parcurile naturale corespund categoriei “peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere”.

Scopul principal al PNB il reprezinta conservarea peisajului , incluzand toate tipurile de habitate si speciile integrate acestora ( in special cu un accent deosebit asupra celor nominalizate in Directiva Habitate, Directiva Pasari, Conventia de la Berna si ale conventiei Ramsar) si ecosisteme terestre si acvatice , in stransa legatura cu activitatile comunitatii locale si cea de recreere a turistilor . De asemenea urmareste prevenirea activitatilor de exploatare sau utilizare a resurselor naturale care contravin obiectivului de conservare precum si asigurarea de conditii pentru activitatile educationale, recreative si de cercetare stiintifica.

Categoria de arie protejata

Frumusetea peisajului, ca rezultat al imbinarii armonioase ale diversitatii geomorfologice, floristice, faunistice si hidrologice precum si prezenta unui numar mare de plante si animale sau habitate rare, endemice sau periclitate au determinat includerea acestei arii protejate in categoria Parcurilor Naturale.