Amortizarea Capitalului Imobilizat în Active Corporale și Necorporale

OBIECTIVELE AMORTIZĂRII CAPITALULUI IMOBILIZAT

Înţelegerea modului de calcul a amortismentului prin utilizarea diferitelor sisteme de amortizare. Se doreşte cunoaşterea modului de calcul a normelor de amortizare, calculul amortismentului anual, repartizarea pe trimestre şi recalcularea amortismentelor.

CONŢINUTUL UNITĂŢII

Problematica amortizării

Activele imobilizate reprezintă principala formă de materializare a capitalului întreprinderii. Acestea au intrat în patrimoniul întreprinderii de regulă, sub forma investiţiilor sau printr-o operaţie de moment şi întruchipează dotarea acestora cu tehnică modernă. Activele imobilizate mai sunt cunoscute sub denumirea de capital fix, noţiune care indică cât din capitalurile permanente ale întreprinderii se plasează în activul imobilizat. Activele imobilizate corporale şi necorporale participă la procesul de producţie în toată perioada lor de funcţionare păstrându-şi, în acest interval de timp,forma lor materială iniţială. Deşi ele rămân ca formă materială neschimbate până la scoaterea lor din funcţiune, ca urmare a folosirii sau nefolosirii îşi pierd treptat din însuşirile tehnico-economice şi implicit din valoare.

Pierderea treptată a însuşirilor tehnico-economice, a randamentelor acestora, fie ca urmare a folosirii sau nefolosirii lor, fie ca rezultat a apariţiei de active imobilizate mai ieftin sau cu parametrii tehnico-economici superiori celor existente, reprezintă uzura activelor imobilizate corporale şi necorporale. Sub aspectul cauzelor care o determină, uzura activelor imobilizate este de două feluri: uzură fizică şi uzură morală.

Faptul că uzura imobilizărilor corporale şi necorporale (atât cea fizică cât şi cea morală) determină pierderea treptată a valorii lor, se petrece o separare în timp între recuperarea valorii de intrare şi reproducţia materială a activelor. Această separare în timp a celor două laturi, ale unuia şi aceluiaşi proces economic, determină cu obiectivitate necesitatea amortizării capitalului imobilizat, adică a recuperării valorii de intrare a activelor corporale şi necorporale. Pierderea de valoare fiind determinată, în principal, de activitatea de producţie, este normal ca aceasta să mărească cheltuielile de exploatare şi, în final, să se regăsească în preţul utilităţilor create.

În acest fel se poate reconstitui în lichidităţi, în mod treptat, pe toată durata normală de funcţionare, capitalul imobilizat în activele corporale şi necorporale. Tocmai acest proces de recuperare treptată a valorii de intrare a activelor imobilizate formează conţinutul amortizării.

Amortizarea cuprinde un complex de operaţiuni constând în: calculul pierderilor anuale de valoare; includerea pierderilor pe cheltuielile de exploatare; recuperarea cheltuielilor prin încasările efectuate; utilizarea sumelor recuperate anual. Partea recuperată din capitalul imobilizat în active corporale şi necorporale formează amortismentul.

Dacă prin amortizare înţelegem un ansamblu de operaţiuni, prin amortisment se înţelege suma care se reţine din încasări, aproximativ, corespunzătoare proporţiei uzurii fizice şi morale care are loc pe intervalele de amortizare.