Analiza compromisului dintre echitate și eficiență la nivelul submodelelor Uniunii Europene

Introducere

Modelul social european se caracterizează printr-un grad ridicat de eterogenitate, ţările membre manifestând diferenţe semnificative între sistemele de redistribuire naţionale.

În funcţie de decalajele existente în termeni de reducere a sărăciei, de participare pe piaţa muncii şi de protecţie împotriva riscurilor pieţei muncii, vom prezenta cele cinci submodele în cadrul UE, cel nordic fiind cel mai bine adaptat la structura modelului social european modernizat prin Strategia Lisabona.

Deşi finalitatea UE o reprezintă asigurarea coeziunii sociale (reducerea ratei sărăciei şi a inegalităţii dintre venituri), totuşi, progresele înregistrate în perioada 2000-2008 au fost relativ reduse din cauza evoluţiilor submodelelor sudic, anglo-saxon, ţărilor baltice şi României. În aceasta lucrare am explicat de ce sporirea resurselor statului bunăstării nu constituie o condiţie necesară şi suficientă pentru întărirea coeziunii sociale în cadrul Uniunii Europene. Din contră, majorarea resurselor financiare redistribuite este în măsură să genereze probleme de sustenabilitate a deficitului bugetar atunci când activitatea economică intră într-o perioadă de recesiune economică.

De asemenea, potivit studiului de caz, submodelul nordic reprezinta cel mai bun proces de stabilizare macroeconomica si proces de crestere economica inteligenta si durabila.

Credem ca ar trebui sa se ia in considerare adoptarea unei alte abordari a capitalismului, cea de tip nordic, si sa invete din raspunsul acestei regiuni la criza economica si financiara din anii 1990, in incercarea de a preveni recesiuna economica actuala.

Particularitatile procesului european de integrare.UE ca aproximare avansata a globalizarii

Integrarea economica reprezinta eliminarea frontierelor economice dintre doua sau mai multe economii. Importanta fundamentala a integrarii economice este constituita de cresterea concurentei efective sau potentiale si de avantajele ce decurg de aici.

În Uniunea Europeană, gestionarea procesului de integrare economicăeste în măsură să genereze o convergenţă economică, adică o diminuare a decalajelor de dezvoltare dintre economiile componente. Economia europeană reglementează piaţa pentru ca procesele de integrare şi globalizare să nu eşueze, ceea ce constituie o separare de viziuneapreglobală asupra economiei, una de tip laissez-faire.

Pentru a constinetiza de ce UE reprezina o aproximare avansata a globalizarii,trebuie sa intelegem legatura dintre globalizare si integrare.

1.Prima acceptiune este aceea de a accepta procesul de integrare ca fiind raspunsul politic la exigentele globalizarii.(Wallace,1996).”Integrarea europeana poate fi anlizata ca fiind efortul special al vest-europenilor de a asigura gestionarea consecintelor globalizarii.Acestia au inventat o forma de guvernanta regional,in care politicile promovate au vizat extinderea rolului statelor si intarirea granitelor dintre ei si retul lumii.”

Ineficienta solutiilor nationale la crizele economice din anii 70 reprezinta principalul argument al accelelarii procesului de integrare europeana.

2. Cea de-a doua acceptiune spune ca procesul de integrare europeana a permis crearea institutiilor care sa sustina incadrarea economiei europene pe traseul globalizarii.Este o pozitie consitenta cu preferinta pentru globalizare.Aceasta are atat o dimensiune interna,prin raspandirea politicilor de facture neoliberala din Europa,cat si una externa,in conditiile in care liberalizarea interna a comertului nu poate reusii fara ancorarea in procesul de liberalizare globala.

3. Cea de-a 3 acceptiune descrie relatia dintre integrarea formala(realizata de catre state si autoritaile comunitare) si cea informala(prin acitunea firmelor la nivelul regiunilor europene).

Elementele unui model European de globalizare sunt schitate in patru puncte si anume:

- acceptarea principiilor liberalizaii (aceasta constituie un factor util si necesar asigurarii unui grad ridicat de dezvoltare);