Analiza operațiunilor de transport la nivelul firmelor de comerț

CAP I ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA

ACTIVITATEA DE TRANSPORT

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.

Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie şi consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute în celelate ramuri ale producţiei materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei interne şi internaţionale.

Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.

Transportul feroviar a fost organizat dupa aparitia locomotivei cu abur in deceniul al treilea al sec XIX, locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric si electrificat.

Transportul feroviar, auto, maritim, aerian, reprezinta un domeniu important al activitatii economico sociale prin intermediul caruia se realizeaza deplasarea sau stramutarea in spatiu a bunurilor si persoanelor in scopul satisfacerii intereselor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

Transporturile nu trebuie să reprezinte o funcţiune izolată a întreprinderilor, ci o activitate integrată în demersul mai general al logisticii de întreprindere.

Problemele de transport trebuie abordate în cadrul managementului oricărei întreprinderi cu preocupare comercială. Aceasta, întrucât de modul în care sunt ele rezolvate, depinde satisfacerea exigenţelor clienţilor, cu costuri minime. Un asemenea deziderat se atinge în mod concret, prin capacitatea întreprinderilor de a trata următoarele probleme:

- propunerea de oferte comerciale care integrează transportul, în aşa fel încât să nu constituie o sursă de ameninţare a competitivităţii întreprinderii;

- negocierea cu toţi actorii economici care intervin în lanţul de transport (transportatori, intermediari de transport, companii de asigurări), în scopul obţinerii celor mai bune condiţii de livrare;

- controlul modului în care aceşti actori economici prestează serviciile;

- aflarea surselor litigiilor care pot apărea între ei, pe de-o parte şi transportatori sau benficiari, pe de alta, cu privire la operaţiunile de livrare a mărfurilor;

CAP II ASPECTE GENERALE ALE TRANSPORTURILOR

COMERCIALE ROMANESTI

În ţara noastră activitatea de transport participă cu aproximativ 12% la crearea

PIB, absorbind 5% din populaţia activă.

Analiza acestui domeniu de activitate, evidenţiază corelarea evoluţiei PIB, cu cea a participării transporturilor la crearea lui: perioadele de declin sau relansare economică sunt însoţite de descreşterea sau creşterea participării transporturilor la crearea PIB.

Aşa se explică, de ce în anul 2000, participarea serviciilor de transport-depozitare la crearea PIB, a crescut faţă de 1999 cu 3,1%, în timp ce parcursul mărfurilor a scăzut cu 8,4%.

Deşi activitatea de transport rutier de mărfuri este esenţială în desfăşurarea activităţii comerciale, numeroşi operatori mici nu o consideră profitabilă, ci ca pe una de suport a altei activităţi principale.

Această anomalie se datorează în principal următoarelor cauze:

- inexistenţa în România a unei şcoli de logistică şi management a transporturilor rutiere de mărfuri, care să pregătească operatorii din domeniu. Deşi Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere asigură şi pregătirea persoanelor desemnate să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier, cursurile sale sunt rareori frecventate de operatorii mici din transportul rutier de mărfuri. Acest aspect a condus la creşterea insatisfacţiei clienţilor care se văd nevoiţi să apeleze la soluţii alternative de transport;