Avantajele și Dezavantajele Introducerii Monedei Unice Euro în România

Euro este o monedă unică utilizată în 16 state membre, care împreună alcătuiesc zona euro. Uniunea Economică și Monetară (UEM) este cardul politic și economic care susține moneda euro și completează piața comună.

În 1957, odată cu aderarea UE, statele membre s-au concentrat pe înființarea unei „piețe comune” pentru comerț. În timp, a devenit foarte clar faptul că dezvoltarea și prosperitatea ulterioară ale pieței interne necesitau o cooperare economică și monetară mai strânsă. Prin urmare, în 1991, statele membre au adoptat Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht) prin care s-a decis introducerea unei monede unice puternice și stabile pentru secolul XXI.

În mai 1998, a fost adoptată hotărârea cu privire la primele state membre participante și viziunea a devenit realitate în 1999, când a fost lansată moneda euro. Aceasta a apărut în buzunarele oamenilor sub formă de bancnote și monede la 1 ianuarie 2002. De atunci, alte patru state membre au introdus moneda euro.

UE face eforturi pentru a promova integrarea europeană, însă adesea această activitate se regăsește în textele legislative și acorduri. Euro este unul dintre cele mai puternice simboluri tangibile ale identității și ale valorilor comune ale Europei, ale națiunilor europene și ale cetățenilor europeni.

Calitatea de membru al Uniunii Europene, calitate pe care România a dobândit-o prin intrarea în vigoare a Tratatului de aderare de la 1 ianuarie 2007, presupune pentru fiecare dintre state drepturi dar şi obligaţii. Beneficiile integrării în plan economic nu pot fi complete fără integrarea în Uniunea Monetară Europeană, deziderat faţă de care trebuie canalizate nu doar eforturi politice şi sociale, cât mai ales economice. Pregătirea oricărui stat membru al Uniunii Europene pentru a pătrunde în zona EURO presupune şi un susţinut efort de modificare şi adaptare a cadrului normativ. Este vorba nu doar de armonizare legislativă prin preluarea aquis-ului european, dar şi de îmbunătăţire cadrului normativ şi instituţional pentru pregătirea transferului de suveranitate în domeniul monetar.

Orice stat membru al Uniunii Europene care îndeplineşte criteriile de convergenţă poate adera la zona Euro şi nu există o limită prestabilită în ceea ce priveşte numărul de ţări care pot fi integrate în această zonă. Criteriile monetare de convergenţă se referă la rata inflaţiei, dobânda pe termen lung şi rata de schimb. Cele trei criterii de convergenţă de natură monetară se sprijină, în primul rând, pe inflaţie, ceea ce denotă scopul principal al armonizării politicilor monetare, în scopul menţinerii stabilităţii preţurilor. Criteriile bugetare de convergenţă se referă la deficite şi datorie publică, dar şi la dreptul seniorial.

Deşi impuse şi unanim acceptate de statele membre ale Uniunii Europene, criteriile de convergenţă sunt criticabile. Principalele obiective vizate prin criteriile de convergenţă sunt asigurarea faptului că fiecare ţară este responsabilă din punct de vedere fiscal şi că ţările participante sunt suficient de asemănătoare pentru a garanta o singură politică monetară. Statele membre ale zonei euro au realizat eforturi impresionante pentru respectarea criteriilor de convergenţă, cum ar fi reducerea bugetului fiscal, inovarea în domeniul contabilităţii şi utilizarea instrumentelor legislative pentru dezideratul monedei unice.

Avantajele economice fundamentale ale euro (eliminarea riscului legat de rata de schimb, reducerea costurilor tranzacţiilor, sporirea transparenţei preţurilor şi adâncirea pieţelor financiare) rezultă, în mod inevitabil, din înlocuirea cu o singură monedă a monedelor statelor membre. În plus, euro mai oferă şi o serie de avantaje economice indirecte, cum ar fi stabilitatea macroeconomică, ratele reduse ale dobânzilor, refoma structurală, statutul de monedă de rezervă şi creşterea economică.

Moneda euro configurează o uniune economică, politică şi socială bine definită, în care scopul prioritar urmărit de membri este acela de a construi un viitor comun şi prosper, în conformitate cu respectarea integrităţii mediului natural, conservarea valorilor tradiţionale şi a trecutului istoric, implementarea valorilor moderne în spiritul globalizării mondoeconomice şi a beneficiilor ce decurg din acest proces.

Avantajele indiscutabile ale monedei europene sunt întrucâtva umbrite de riscurile şi incertitudinile monedei unice. Cei care şi-au manifestat, pe baza unor analize judicioase, neîncrederea în viitorul monedei unice (euroscepticii) au pornit de la argumente care ţin de costurile inerente tranziţiei, costurile ocazionale, şocurile economice şi posibilitatea apariţiei unor discordii la nivel politic.

Costurile inerente tranziţiei includ atât la sumele cheltuite pentru modificarea formularelor, listelor de preţuri, etichete, documente tipizate de birou, acte bancare, baze de date, programe software, case de marcat, automate bancare şi chiar contoare computerizate bancare. Numai producerea bancnotelor şi monedelor noi a angajat preţuri de miliarde de dolari, preţul total al tranziţiei fiind de peste 1% din PIB-ul eurozonei.

Tratatul de aderare al ţărilor central şi est-europene a prevăzut clauze derogatorii cu privire la moneda euro, în aproximativ aceleaşi condiţii ca şi clauza aplicabilă României şi Bulgariei, conform Tratatului de aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Adoptarea monedei unice rămâne, aşadar, doar o chestiune de timp pentru aceste state nou intrate în uniune, ca şi în ipoteza României şi Bulgariei.

În mod cert, trecerea la moneda unică implică un anumit grad în care suveranitatea statului este pierdută, cedată în favoarea unor organisme decizionale comunitare. Integrarea într-o piaţă monetară unică oferă valenţe noi conceptului de drept internaţional privat lex monetae, sensul tradiţional fiind integral abandonat. Cu toate acestea, avantajele deja dovedite de utilizare a monedei unice pentru întreaga zonă euro confirmă creşterea economică generală şi dovedesc justeţea celor care au susţinut proiectul monetar european. Moneda unică nu are doar o dimensiune de ordin economic, ci şi una politică pentru Europa în construcţie, ceea ce impune euro drept a doua monedă cu valoare internaţională, concurând, din acest punct de vedere, dolarul SUA.

Calitatea de membru al Uniunii Monetare Europene depinde, în primul rând, de dobândirea calităţii de membru al Uniunii Europene. Abia după obţinerea calităţii de stat membru al Uniunii Europene se poate pune problema calităţii de membru al Uniunii Monetare Europene (UME), în condiţiile şi cu respectarea etapelor şi procedurilor indicate în Tratatul de la Maastricht.