Brazilia

Criza economică mondială

Dintotdeauna omenirea s-a confruntat cu crize, fie ele economice, financiare, politice, de amploare regională sau de amploare mondială. Şi totuşi nimic nu se poate face pentru ȋmpiedicarea lor, chiar dacă uneori au fost prezise. Astfel crizele economice reprezintă o parte integrantă a ciclului economic.

De-a lungul timpului, crizei economice i s-au atribuit numeroase definiţii, printre care aceea că este o fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj şi apoi la stagnare şi perturbarea vieţii economice. Sau ȋntr-un cuvânt criza se traduce prin recesiune.

Criza mondială cu care inevitabil ne confruntăm toţi a izbucnit ȋn SUA, ȋn iulie 2007, când ȋn urma neplăţii creditelor de tip “subprime” de către clienţi, instituţiile bancare specializate au ȋnceput sa dea faliment, iar la scurt timp a urmat căderea burselor. Ȋn realitate, criza la nivel global este rezultatul iresponsabilităţii şi incompetenţei din ţări precum Statele Unite şi Marea Britanie, care au permis speculanţilor internaţionali, bancherilor şi societăţilor de credit ipotecar să câştige ȋn mod nediscriminatoriu şi egoist, pe cheltuiala celei mai mari şi durabile creşteri economice. După un an, ceea ce s-a definit iniţial ca fiind doar „turbulenţe financiare” trecătoare a devenit o criză mondială ȋn plină desfăşurare, apreciindu-se chiar că ar avea loc cea mai mare criză economică după cea ȋnregistrată ȋn istorie cu opt decenii ȋn urmă.

Paul Krugman, economist ȋn cadrul Universităţii Princeton, scria despre criză “Am trecut printr-o criză similară cu cea din 1929 şi acum suntem ȋn 1930”, “Criza financiara actuala este o variantă modernă a panicii bancare ce a lovit ţara cu trei generaţii ȋn urmă". Krugman mai avertizează că ȋn cazul crizei actuale pericolul este şi mai mare, deoarece foarte mulţi bani au fost scoşi din sistemul bancar reglementat şi integraţi ȋntr-o "reţea bancară din umbra", alcatuit din produse derivate bazate pe credite ipotecare cu grad de risc ridicat şi ȋn care autorităţile practic au dispărut.

Ȋncepând cu a doua parte a anului 2008, criza s-a manifestat ca o criză a sistemului capitalist globalizat şi acest fapt este evidenţiat de mai multe elemente cum ar fi: cauza fundamentală a declanşării crizei este reprezentată de accentuarea tendinţei de maximizare a profitului exponenţilor capitalismului global; criza economică actuală evidenţiază o disfuncţionalitate accentuată a sistemului capitalist, atât la nivelul majorităţii ţărilor cât şi la nivel planetar şi de asemenea criza reprezintă manifestarea unei decorelări accentuate ȋntre economia reală şi cea nominală, survenită ȋn capitalismul globalizat.

Efectele pe care criza le produce sunt ȋngrijorătoare şi tind sa atingă proporţii din ce ȋn ce mai ridicate. Astfel, conform ultimelor date publicate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică numai ȋn noiembrie 2008 ȋn SUA s-au pierdut 533.000 de locuri de muncă, ȋn Marea Britanie s-a depăşit pentru prima dată ȋn ultimii 17 ani, pragul de 1 mil. de alocaţii de şomaj la sfârşitul anului 2008, iar ȋn Franţa s-au ȋnregistrat 160.000 de şomeri ȋn plus ȋn ultimele patru luni din 2008 şi se ȋntrevede o sporire a acestora cu 260.000 ȋn prima jumătate a anului 2009. Ȋn acest context experţii OCDE au avertizast că tinerii, muncitorii imigranţi slab calificaţi şi persoanele ȋn vârstă apropiate de pensie vor fi cei mai afectaţi.

Pentru a se evita intrarea economiei mondiale ȋntr-o recesiune prelungită liderii Grupului principalelor ţări industrializate şi emergente s-au ȋntrunit la Washington ȋn noiembrie 2008,unde au stabilit principalele măsuri pentru soluţionarea crizei şi anume :

• Restabilirea ȋncrederii ȋn sistemul financiar internaţional şi naţional şi revenirea la condiţiile normale pe piaţa creditului. Ȋn acest sens liderii G-20 aşteaptă propuneri concrete privind reglementarea, supravegherea şi transparenţa pieţelor financiare.

• Stimularea cererii interne, ȋn special a consumului privat şi a investiţiilor productive, liderii G-20 indicând, ca necesare, noi reduceri ale ratelor dobânzii de referinţă ale băncilor centrale şi adoptarea de către guverne de noi stimulente fiscale.

• Abţinerea statelor de a introduce măsuri protecţioniste la import, aceştia solicitând eforturi deosebite pentru finalizarea negocierilor Rundei Doha a OMC, care să garanteze ȋn continuare liberalizarea comerţului internaţional.

Totodată, liderii G-20 au solicitat FMI să acorde o mai mare importanţă, ȋn analizele sale, „dimensiunii financiare” şi să anticipeze potenţiale tensiuni, pentru a avea un rol-cheie ȋn prevenirea şi tratarea crizelor financiare viitoare.