Caracteristică salariului

I Caracteristica economică a salariului. Formele şi sistemele de salarizare.

1.1 Caracteristica generală a salariului.

Funcţionarea oricărui sistem de producţie este de ne conceput fără prezenţa şi intervenţia omului. Munca – factor originar, primar, de producţie reprezintă activitatea specific umană desfăşurată în scopul obţinerii de bunuri economice. Condiţia principală ca nevoia de muncă sa ia forma cererii de muncă este remunerarea sa , exprimată prin procesul de salarizare.

În teorie şi practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important. Termenul ca atare este de origine latină. Salarium – ere suma de bani ce se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent si i se acorda salarium în virtutea acestei dependenţe. Termenul s-a păstrat în timp şi a căpătat sensul de venit al unui om carte este dependent de altul fie juridic, fie economic, dependenţă stabilită printr-un acord încheiat între părţi. Astfel, încă Guitton sublinia, că „Salariul este venitul ce remunerează proporţional cu timpul lucrat sau cu sarcina exercitată – persoana care este legată de un patron, sau un utilizator de forţă de muncă printr-un contract de încheiere a serviciilor”.

Într-o economie contemporană dezvoltată salariul este principala formă de venit a celei mai mari părţi de populaţie activă. Definiţia cea mai generale a salariului este acea de preţ al forţei de muncă .Salariul este şi un mijloc de comunicare a firmei cu exteriorul ,constituind atât o premisă, cît şi un rezultat pentru activitatea firmei. Deci salariul poate fi privit din două puncte de vedere: ca cost – pentru cel care are nevoie de serviciul factorului muncă (angajatorul) şi ca venit – care participă prin munca lor proprie la procesul de producţie, adică pentru posesorul factorului muncă (angajatul).

Conform Legii salarizării, art.2 „Salariul – reprezintă orice recompensă sau câştig în bani, plătit angajaţilor de către angajator, sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă pentru munca executată sau ce urmează a fi executată”.

Salariul a cunoscut numeroase schimbări în ceea ce priveşte mărimea, însemnătatea şi formele de realizare. Esenţa şi dinamica salariului decurg în mod direct de economia de piaţă. Mărimea salariului se stabileşte prin negocieri între patronat, persoane fizice şi juridice care angajează şi sindicatele, ca reprezentant al salariaţilor.

Inegalitatea salariilor derivă din inegalitatea formării şi utilizării capitalului uman, adică din diferenţa pregătirii salariaţilor, a capacităţii lor de adaptare la procesele de muncă şi tehnologice existente la întreprindere.

Caracterul complex as naturii salariului este confirmat de comportamentul celui ce-l primeşte – de posesorul forţei de muncă, care-l raportează întotdeauna la cerinţele existenţei sale pe care si-o doreşte normală. Ţinând cont de aceste considerente, salariul este de două tipuri:

1.Salariul nominal – reprezintă suma de mijloace băneşti pe care lucrătorul o primeşte în schimbul forţei de muncă ce o depune.

Mărimea lui depinde de mai mulţi factori:

- Valoarea forţei de muncă – adică preţul forţei de muncă care se stabileşte pe piaţa muncii prin intermediul cerii şi a ofertei.

- Evoluţia situaţiei economice – în timpul crizelor economice, scăderea producţiei face ca cererea de forţă de muncă sa scadă, şomajul să crească şi în rezultat are loc reducerea salariilor. În perioadele de avânt, când se înregistrează creşteri ale producţiei, cererea de forţă de muncă va fi mai mare şi ca urmare a cestui fapt mărimea salariilor va înregistra o tendinţă de creştere.

- Politica de salarizare. Ea constă dintr-un ansamblu de măsuri luate de întreprindere sau de stat, cu privire la nivelul salariilor pentru bărbaţi, femei, pe regiuni, pe criterii naţionale şi rasiale, tarifare, categorii şi forme de salarizare.

Salariul real, care exprimă puterea de cumpărare a salariaţilor, reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată la un moment dat cu salariul nominal. Această cantitate diferă de la o perioadă la alta şi de la o piaţă la alta. Salariul real este în funcţie de salariul nominal şi de cea a preţurilor, şi se exprimă prin relaţia:

Salariul real = Salariul nominal / Costul vieţii *100%

Indicele costului vieţii ne permite să cunoaştem mărimea cheltuielilor băneşti pe care un individ trebuie să le facă pentru a-şi asigura acelaşi nivel de viaţă în două situaţii care diferă doar prin preţuri. Creşterea costului vieţii ne însoţită de o creştere proporţională a salariului nominal duce la diminuarea salariului real. Pentru salariat cea mai mare importanţă o are mărimea salariului real, deoarece de ea depinde cantitatea de muncă ce o va depune pentru a asigura nivelul de viaţă la care aspiră. Când salariul real atinge nivelul suficient pentru a-şi realiza aspiraţiile de viaţă, salariatul renunţă la munca suplimentară, uneori şi la o parte din munca pe care o depune în mod normal.