Ciclu economic și volatilitatea piețelor de capital

Introducere

Piața financiară este definită ca fiind locul de întâlnire între nevoile de resurse financiare ale întreprinzătorilor și disponibilitățile bănești ale populației sau ale altor agenți economici. Astfel, piața financiară reprezintă locul de întâlnire a cererii cu oferta de active financiare. Deoarere activele financiare sunt constituite din acțiuni, obligațiuni, depozite bancare, titluri de stat sau alte forme de investiții financiare, piața financiară cuprinde următoarele componente:

Piața de capital, considerată ca fiind cea mai importantă componentă a pieței financiare deoarece oferă finanțare companiilor pe termen mediu și lung. Sursele de finanțare provin din emisiunea de acțiuni și obligațiuni. Datorită faputlui că ponderea capitalizării pieței de capital în produsul intern brut la nivel mondial depășește 80%, demonstrează faptul că piața de capital are cea mai mare dimensiune dintre componentele pieței financiare.

Piața monetară, este componenta pieței financiare la nivelul căreia se concentrează resursele financiare disponibile pe termen scurt, maxim un an. Produsele oferite pe această piață sunt tranzacționate pe scară largă, ceea ce determină un grad de lichiditate ridicat și prin urmare un risc mai scăzut față de piața de capital.

Piața valutară cuprinde un sistem de relații care se formează între bănci sau case de schimb și clienții lor, prin intermediul cărora se efectuează vânzările și cumpărările de valute sau devize cu rolul de a efectua plăți și încasări care apar în urma tranzacțiilor internaționale sau cu scop speculativ. Principalul obiect al operațiunilor pe această piață specifică îl constituie devizele convertibile. Piața valutară se compune din piața valutară bancară, destinată operațiunilor valutare desfășurate de persoane juridice și piața caselor de schimb valutar, rezervată operațiunilor valutare desfășurate de persoane fizice.

Piața asigurărilor, ce a cunoscut o creștere în ultimii ani, deoarece alături de obiectul principal al asigurărilor, de protejare a patrimoniului sau a integrității corporale a asiguraților, piața asigurărilor oferă totodată și numeroase forme de economisire și valorificare a resurselor bănești temporar disponibile. Creșterea din ultimii ani s-a datorat diversificării și creșterii numărului de riscuri care capătă dimensiuni mondiale.

Piața imobiliară este definită ca fiind spațiul întâlnirii cererii și ofertei de proprietăți imobiliare. Această piață este considerată componentă a pieței financiare datorită interesului de a investi pe această piață și cuprinde două componente: piața pentru spații fizice și respectiv piața pentru active financiare. Proprietățile imobiliare pot fi privite din două perspective: ca investiții ce pot genera câștiguri, prin închirierea acestora sau prin vânzarea la un preț mai ridicat decât cel de cumpărare sau ca bunuri ce produc o satiscație personală.

Dezvoltarea pieței financiare s-a realizat prin stabilirea unui cadru legal adecvat care să asigure condițiile necesare desfășurării unei activități corespunzătoare din partea agenților economici și îndeplinirea obiectivului pentru care aceasta a fost creată. Una din modalitățile care a condus la dezvoltarea pieței de capital se referă la implementarea principiilor de guvernanță corporativă, ce reprezintă modurile prin care furnizorii de resurse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se așteaptă făcând această investiție.

În România sistemul legislativ aferent piețelor de capital s-a creat după redeschiderea Bursei de Valori București, în anul 1995. O dată cu integrarea României în Uniunea Europeană, piețele de capital au cunoscut o dezvoltare, datorită necesității de aliniere a legislației cu cea din Europa.

Alt principiu care a dus la dezvoltarea piețelor de capital este crearea și menținerea transparenței privind emitenții și tranzacțiile realizate pe aceste piețe, pentru că atât timp cât informația este deformată sau lipsește, investitorii nu vor avea un interes de a tranzacționa aceste titluri, deoarece decizia de a achiziționa și de a vinde un titlu financiar se bazează pe diverse metode de analiză, ce sunt condiționate de informații public disponibile și regularitate în furnizare.