Cuprins
- INTRODUCERE 4
- CAPITOLUL 1
- PRINCIPALELE REPERE ALE TRANZIŢIEI ŞI
- RĂSPUNSUL ÎNTREPRINZĂTORILOR 9
- 1.1 Evoluţia mediului economic şi social in contextul tranziţiei la
- economia de piaţă. 12
- 1.2 Ingredientele succesului economiei - întreprinzătorii tranziţiei 19
- 1.3 Problemele sociale ale tranziţiei. Tranziţia de la socialismul de stat la… capitalismul de stat 25
- 1.4 Forţarea spiritului antreprenorial, o soluţie la disponibilizările
- tranziţiei? 33
- CAPITOLUL 2
- ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI ÎNTREPRINDEREA 36
- 2.1 Definirea întreprinzătorului şi producătorului. Rolul
- întreprinzătorului în susţinerea mediului de afaceri micro şi macro
- economic 38
- 2.2 Mărimea şi specificul întreprinderii. Interdependenţa între mărimea
- întreprinderii şi performanţa economică. Perspective 49
- CAPITOLUL 3
- FUNDAMENTE TEORETICE ALE TEORIEI PRODUCĂTORULUI 69
- 3.1 Rolul costului în determinarea comportamentului întreprinzătorului. Controlul şi structura costurilor 72
- Comportamentul producătorului în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă 3
- 3.2 Opţiunile producătorului şi fundamentarea preţului 85
- CAPITOLUL 4
- INVESTIŢIILE ŞI ROLUL LOR ÎN AFIRMAREA PERFORMANŢEI ECONOMICE 95
- 4.1 Mediul economic şi dezvoltarea investiţiilor 96
- 4.2 Strategia investiţională a firmei şi performanţa economică 129
- 4.3 Investiţiile directe şi dinamica întreprinderii. 138
- 4.4 Rolul pieţei de capital în economiile de tranziţie 150
- CAPITOLUL 5
- INOVAŢIA, PERFORMANŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ŞI AVANTAJUL COMPETITIV 171
- 5.1 Inovaţia şi performanţa economică a întreprinderii 175
- 5.2 Fuziuni şi achiziţii, calea spre inovaţie şi dezvoltare 184
- 5.3 Inovaţia şi avantajul competitiv 193
- 5.4 Companii, competitivitate şi avantaj competitiv 199
- 5.5 Marketingul, sursă inepuizabilă de avantaj competitiv 204
- 5.6 Managementul performanţei şi performanţa managerului 241
- CONCLUZII 256
- ANEXE 265
- BIBLIOGRAFIE 280
Extras din proiect
Analiza comportamentului producătorului în condiţiile tranzţiei la
economia de piaţă nu se poate face fără a prezenta succint, date istorice ce
explică practic ce inseamnă această tranzţiei.
La zece ani de la valul de revoluţii din Europa de Est1 care au generat
lungul şi anevoiosul drum al tranziţiei către economia de piaţă, vitezele de
dezvoltare ale fostelor ţări comuniste au fost diferite. Este îngrijorător că mai
bine de jumătate din populaţia din Europa Centrală spune în sondaje2 că nu este
mulţumită de sistemul economic actual şi că duce dorul economiei socialiste pe
care a abandonat-o.
Cu circa zece ani în urmã, când au început să apară primele întrebări
practice referitoare la cum ar trebui procedat pentru a transforma o economie
centralizată într-o economie de piaţă, economiştii şi-au dat seama că nu aveau o
"teorie a tranziţiei"3 care să-i călăuzească şi ca atare, că nu puteau oferi prea
multe sfaturi în elaborarea politicilor în acest sens. S-a conturat totuşi un consens
destul de vag, bazat pe teoria economică neoclasică4, asupra a două măsuri
concrete ce ar trebui adoptate pentru a impulsiona schimbarea: impunerea unei
1 Business Central Europe Journal, No. 2 / 1999, pag 10 - 16
2 Foarte multe sondaje de opinie au fost realizate în perioada de tranziţie. În fircare ţară ex – comunistă se încerca
găsirea unor modele economice de urmat – cum a fost la noi ‘’modelul suedez’’, modele economice care să facă
tranzţia mai uşoară prin aplicarea unor reţete economice sigure şi eficiente. Fapt care s-a dovidit ulterior a fi o
utopie.
3 Tandon, Parkaj – Welfare Effects of Privatisation, MCD , Boston 1995
4 Economistul no 13 / 1998 - România în tranziţie, Daniel Daianu, pag 10 - 12
Comportamentul producătorului în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă
10
schimbări structurale în proprietate prin privatizarea activelor statului, şi
liberalizarea preţurilor.
Din acest tipar de bază au derivat diverse "modele de tranziţie"5, care se
diferenţiau între ele în privinţa detaliilor referitoare la soluţiile practice şi la
succesiunea în timp a măsurilor. Dar după primii zece ani de tranziţie s-a
acumulat un volum mereu în creştere de dovezi care arată că rezultatele obţinute
de diverse ţări diferă în multe cazuri de prescripţiile şi predicţiile proclamate de
modelele de reformă tradiţionale.
Unul din aspectele6 care fac în prezent obiectul unei reconsiderări
priveşte căile şi metodele utilizate pentru a realiza schimbările structurale în
domeniul proprietăţii. Majoritatea guvernelor din Europa de Est şi bineînţeles
România şi-au concentrat atenţia pe privatizare, considerând-o drept calea
principală de impunere a schimbării structurale. Însă rezultatele au fost adeseori
sub aşteptări: privatizarea s-a dovedit a fi un proces lent şi, ca urmare a
interferenţelor politice, complicat. Mai mult, a reieşit clar faptul că numai
privatizarea ca atare nu este suficientă pentru ca o economie să funcţioneze ca
economie de piaţă şi că fără un cadru instituţional adecvat, care să promoveze
concurenţa, creşterea eficienţei rămâne doar o speranţă.
În acelaşi timp, ţări ca Polonia sau chiar China, care nu s-au remarcat
niciodată drept campioane în procesul de vânzare a activelor, au înregistrat cele
mai mari rate ale creşterii economice7. Parte din secretul succesului acestor ţări se
datorează, mai mult ca sigur, sectorului înfloritor al noilor întreprinderi private.
Pare deci necesar ca întreaga problematică a contribuţiei noilor firme private la
crearea unei economii de piaţă reale să fie reconsiderată - aceasta fiind şi
perspectiva din care lucrarea de faţă îşi propune să analizeze situaţia din
România.
Preview document
Conținut arhivă zip
- 1. Titlu..pdf
- 2. Cuprins..pdf
- 3. Introducere..pdf
- Capitolul 1. Principalele repere ale tranzitiei si raspunsul intreprinzatorilor..pdf
- Capitolul 2. intreprinzatorul si intreprinderea.pdf
- Capitolul 3. Fundamente teoretice ale comportamentului producatorului..pdf
- Capitolul 4. Investieiile si rolul lor in afirmarea performantei economice.pdf
- Capitolul 5. Inovatia, performanta economica si sociala si avantajul competitiv.pdf
- Concluzii..pdf
- D. Anexe..pdf
- E. Bibliografie..pdf