Contextul Istoric și Necesitatea Creării CECO

INTRODUCERE

În primavara anului 1950 Robert Schuman ministrul francez de afaceri externe, om de mare încredere pentru americani si britanici, propunea reiritegrarea Germaniei Federale in concertul statelor occidentale. Reuniunea celor trei guverne a fost programată la 10 mai 1950, Franţa asumându-şi responsabilitaţile pentru acest eveniment. Blocajelor politice li se adaugau si dificultătile economice, datorate, in special, crizei de subproducţie. Cererea de oţel a scăzut, implicit si preţul, ceea ce dadea impresia ca producătorii tradiţonali existenţi între cele două razboaie trebuiau sa-şi reconstituie un nou cartel cu scopul de a limita concurenţa. In plina faza de reconstructie, economiile tarilor Europei Occidentale nu-si puteau permite sa lase industriile de baza la latitudinea speculatiei sau crimei organizate. Pentru a dezlega acest amalgam de dificultati in fata caruia diplomatia traditionala parea depasita de evenimente, Robert Schuman a recurs la geniul inventiv al unui om înca necunoscut de marele public, dar care detinea o experienta exceptional de-a lungul unei lungi si bogate cariere internationale, Jean Monnet, care fusese numit de Charles de Gaulle în 1945 comisar francez pentru modernizare, in scopul asigurarii redresarii economice a tării De altfel. Monnet a fost unul dintre oamenii cei mai influenti din Europa occidentala, deoarece inca de la primul razboi mondial el a organizat structurile de aprovizionare in comun cu fortele aliate. Secretar general adjunct al Societatii Natiunilor, bancherul Statelor Unite în Europa Orientala si în China. Jean Monnet a fost unul dintre consilierii ascultati de presedintele Roosvelt si artizanul ,,Victory Program" care a asigurat superioritatea militara a Statelor Unite asupra fortelor Axei. Fara un mandat politic, acest om pragmatic sfatuia si guvernele tarilor Europei Occidentale. Ministrul francez al Afaceri lor Externe, Robert Schuman, incredintase comisarului său preocuparile sale privind Germania, fiind obsedat de a face totul pentru ca un razboi intre doua natiuni sa fie pentru toldeauna imposibil. Jean Monnet care s-a impus cu mica sa echipa de specialisti, a reflectat asupra acestei probleme, principala sa grija fiind politica internationala, deoarece a estimat ca razboiul rece s-a nascut din competitia intre cele doua mari parti ale Europei.

Organizatia Europeana de Cooperare Economica(OECD), creata in anul 1948 nu avea decat atributii de coordonare si nu putea impiedica redresarea economica a tarilor europene in cadrul national. Institutia Consiliului Europei" creat la 5 mai 1949 arata ca, guvernele nu erau dispuse sa-si amputeze prerogativele. Ansamblul consultativ nu avea decat puteri deliberative, fiecare dintre rezolutiile sale trebuiau aprobate cu o majoritate de doua treimi si puteau fi blocate de votul Consiliului de,Ministri.

Jean Monnet a fost convins ca, era iluzoriu sa-si creeze dintr-o data un edificiu complet institutional, fara a declansa rezistente din partea statelor care considerau ca intreaga initiativa era sortita esecului Conducatorii statelor nu aveau inca maturitate pentru a consimţi transferurile masive de suveranitate iar susceptibilitatile naţionale erau inca vii dupa sfarsitul recent al razboiului. Pentru a reusi trebuiau sa se limiteze atat la anumite obiective stabilite pentru domenii precise, cu o mare contributie psihologică, ca si pe un mecanism de decizii in comun cu noi competente.

Jean Monnet, impreuna cu colaboratorii sai apropiaţi au redactat în ultimele zile ale lunii aprilie 1950 o nota succinta în care expuneau motivele si dispozitiile unei propuneri ce bulversa toate schemele clasice diplomatice. Jean Monnet, fara a proceda la traditionalele consultari dupa serviciile prestate în ministere, avea grija ca aceasta munca sa fie facuta cu mare discretie, în scopul ocolirii inevitabilelor obiectii sau a unor contrapropuneri care ar fi alterat caracterul evoluţiilor revoluţionare, ca si beneficiul cu efect surpriza.

Documentele confidentiale i-au fost înmanate lui Bernard Clappier, Jean Monnet stiind ca decizia ministrului putea sa modifice cursul evenimentelor. La intoarcerea dintr-un week-end din regiunea sa Loraine, Robert Schuman îşi anunta colaboratorii: ,,am citit acest proiect; ma ocup eu de treaba asta", initiativa fiind de domeniul responsabilitatilor politice. In timp ce ministrul francez îşi apara propunerea in dimineata zilei de 9 mai, în fata colegilor sai din guvern, un emisar al cabinetului sau îi transmite cancelarului Adenauer ,,un proiect", pe care acesta 1- a aprobat imediat, deoarece atingea un obiectiv major, dublul acord al guvernelor francez si german. Robert Schuman si-a facut apoi publica declaratia asupra acestui proiect, întro conferinta de presa care a durat timp de 16 ore, tinuta în salonul Orologiului din Ministerul de Externe al Frantei. Acest program a fost precedat de cateva fraze introductive: ,,Nu mai este vorba de cuvinte spuse în van, ci de un act indraznet constitutiv. Franta a acţionat si consecintele pot fi imense. Speram ca ele vor fi. A actionat în mod esential pentru pace. Pentru ca pacea sa se întample cu adevarat trebuie mai întai sa existe o Europa. Cinci ani aproape zi de zi dupa capitularea Germaniei, Franta a îndeplinit primul act decisiv al constructiei Europei asociind la aceasta Germania. Conditiile Europene trebuie sa fie pe de-a-ntregul transformate. Aceasta transformare va face posibile alte actiuni imposibile pana în aceasta zi. Europa ce se va naste din asta, va fi o Europa puternica, unita si şarmanta. O Europa unde nivelul de viaţa va creste datorită unirii productiilor si extinderii pietelor care vor determina scaderea preturilor".