Cuprins
- 1.Cadrul general de reglementare al contractului de navlosire 3
- 1.1.Time charter ( pe timp determinat) 5
- 1.2.Voyage charter ( pe durata uneia sau mai multor călătorii) 6
- 1.3.Charter by demise 7
- 2.Principii ale contractului de navlosire 8
- 2.1. Principiul libertăţii comerţului 8
- 2.2.principiul concurenţei loiale 9
- 2.3.principiul egalităţii juridice a părţilor 10
- 2.4.Principiul libertăţii convenţiilor 10
- 2.5.Principiul bunei credinţe 11
- 3.Elementele contractului de navlosire 11
- 3.1. Capacitatea părţilor 11
- 3.2.Consimţământul părţilor 12
- 3.3.Obiectul contractului de navlosire 13
- 3.4.Cauza contractului de navlosire 13
- 3.5.Forma contractului de navlosire 13
- 4.Efectele juridice ale contractului de navlosire 14
- 4.1.Obligaţiile navlosantului 14
- 4.2.Obligaţiile încărcătorului 19
- 4.3.Obligaţiile destinatarului 19
- 5.Răspunderea Juridică 20
- 5.1.Răspunderea încărcătorului 20
- 5.2.Răspunderea cărăuşului 21
- 5.3.Răspunderea cărăuşului efectiv 22
- 6.Utilitatea economică a contractului de navlosire 23
- Exemplu de contract de navlosire 24
- 7. Concluzii 27
- 8. Bibliografie 28
Extras din proiect
1.Cadrul general de reglementare al contractului de navlosire
În condiţiile economice actuale, un element de bază în practica comerţului şi transportului
maritim internaţional de mărfuri îl reprezintă existenţa unui cadru economic şi juridi adecvat la
nivel naţional dar mai ales la nivel mondial, care să asigure desfăşurarea corespunzătoare a relaţiilor
comerciale internaţionale precum şi dezvoltarea în perspectivă a acestora.
Activităţile comerciale şi de transport maritim internaţional de mărfuri reunesc şi pun în
competiţie o serie de sisteme şi principii de natură economică, juridică, financiară precum şi de altă
natură, uneori atât de deosebite încât punerea de acord între părţi devine foarte dificilă .
Pentru rezolvarea acestor probleme a devenit necesar apariţia unor reglementări la nivel
internaţional, pentru a face posibilă asigurarea unui trafic normal din punct de vedere economic,
juridic şi în condiţii de siguranţă maximă a circulaţiei navelor maritime pe mările şi oceanele lumii.
Conform opiniei unora dintre specialiştii în domeniu, cadrul economic şi juridic este reprezentat
de sistemele şi normele naţionale şi internaţionale, inclusiv regulile şi uzanţele locale şi portuare
care reglementează încheierea contractelor de transport maritim, stabilirea clauzelor şi
răspunderilor, modalităţile de plată ale diferitelor operaţiuni şi criteriile de stabilire a tarifelor,
taxelor, penalizărilor de orice natură; regimuri de restricţii în schimburile de mărfuri, acordarea
regimurilor preferenţiale şi aplicarea măsurilor protecţioniste, precum şi, criteriile şi modalităţile de
reglementare, tratare şi rezolvare a litigiilor dintre ţări.
Intensificarea operaţiunilor comerciale şi îndeosebi a comerţului maritim internaţional, a condus
de-a lungul timpului la diversificarea contractelor de transport maritim, acestea îmbrăcând diferite
forme, în funcţie de poziţia pe care o ocupă beneficiarul transportului faţă de navă.
“Contractul de transport maritim de mărfuri este acel contract prin care una din părţi - o
companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un port în altul pe
mare, iar cealaltă parte - navlositorul (expeditorul) – să platească preţul stabilit, definit navlu.”1
Corespunzător celor două forme de transport ( de linie şi tramp), contractul de transport maritim
de mărfuri poate fi încheiat în urmatoarele forme:
1) O primă formă este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adică pentru
transporturile executate de navele de linie.
2) O altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire ,
prin care se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o nava, părţi din ea sau o
încăpere de către navlosant. Acest contract se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu
are un itinerar fix şi un orar precis. Navele circulă în căutare de marfă şi se opresc în
1 Gheorghe Filip, Dreptul Transporturilor, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 204.
4
acele porturi unde se găsesc încărcături. În temeiul acestui contract se transportă, cu
precădere, mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea spaţiului de transport al navei, în
întregime sau în parte, părţile stabilind portul de încărcare şi cel de destinaţie.2 Se
folosesc şi nave cu destinaţie specială pentru anumite produse, cum sunt tancurile
petroliere, mineralierele, etc..
Indiferent de felul său, contractul de transport prezintă următoarele trăsături esenţiale:
- Contractul de transport este un contract bilateral ( sinalagmatic), deoarece chiar de la
încheierea lui în mod valabil, dă naştere la obligaţii reciproce şi independente în sarcina
ambelor părţi contractuale şi anume: cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc în altul
încărcătura sau o anumită persoană, iar expeditorul sau călătorul are obligaţia să
plătească preţul transportului;
- Contractul de transport este prin esenţa sa un contract cu titlu oneros , deoarece fiecare
parte contractantă urmareşte să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie, în
schimbul obligaţiei asumate. Astfel, expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către
destinatarul desemnat de el în contract iar cărăuşul vrea să primească preţul cuvenit ca
un contraechivalent al prestaţiei asumate;
- Contractul de transport este un contract comutativ , deoarece părţile cunosc întinderea
obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii contractului şi
pot aprecia valoarea acestor prestaţii reciproce ca fiind echivalente;
- În contractul de transport, în marea majoritate a cazurilor, una din părţile contractului
(cărăuşul) este un agent economic cu capital de stat;
- Contractul de transport încheiat între agenţii economici este un contract cu conţinut
economic , căruia i se vor aplica principiile generale privind regimul acestor contracte,
precum şi legislaţia de drept comun în viguare în această materie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contractul de Navlosire.pdf