Contrapartida - o strategie în comerțul exterior

INTRODUCERE

În noul context al internaţionalizării şi globalizării, tot mai multe state pun accentul pe derularea fluxurilor comerciale în contrapartidă.

Contrapartida s-a impus ca o soluţie de dezamorsare a schimburilor internaţionale blocate în condiţiile penuriei valutare resimţită de un număr mare de ţări, de regulă în curs de dezvoltare dar şi dezvoltate, mai ales în timp de criză economică sau financiar valutară, aşa cum este cazul şi în prezent în economia mondială. Mai mult, necesitatea acută de a exporta a ţărilor puternic industrializate, unde fenomenul supraproducţiei tinde spre cronicitate, a stimulat acest gen de comerţ.

În acest context, contrapartida a devenit un fenomen deosebit de complex, durabil, cu un caracter logic, care a înregistrat o creştere constantă, ca volum valoric, cu o arie geografică şi o mare diversitate de forme şi mecanisme de realizare.

Aceasta lucrare este orientată asupra celor mai importante aspecte: 1. analiza atentă a problematicii referitoare la abordarea contrapartidei în retrospectivă şi prospectiva acestor fluxuri (Evoluţia istorică a comerţului în contrapartidă, Cauzele dezvoltării schimburilor în contrapartidă, Implicarea activă a ţărilor în curs de dezvoltare în tranzacţiile comerciale în contrapartidă, Contrapartida în ţările aflate în tranziţie, precum şi în ţările dezvoltate). Totodată, cercetarea evidenţiază şi analizează pe lângă avantajele aparente ale schimbului în contrapartidă şi argumentele economice puternice împotriva acestor activităţi care se bazează în principal pe principii de eficienţă.

Referitor la acest aspect în lucrare se face o analiză detaliată a atitudinilor oficiale faţă de tranzacţiile în contrapartidă (SUA, ţările dezvoltate, organizaţiile economice internaţionale, corporaţiile multinaţionale şi ţările în curs de dezvoltare) din care rezultă puncte de vedere pro sau contra, dar în final se poate spune că toate aceste entităţi consideră contrapartida un mecanism comercial la care se poate apela.

În I capitolul, intitulat: Formele de contrapartida utilizata in schimburile comerciale prezintă pe larg aceste aranjamente comerciale: barterul (concept, evoluţie, caracteristici, sisteme în utilizarea barterului, mecanismul compensaţiei prin barter); contracumpararea, operatiunile paralele, clearingul si buy-back-ul precizând că derularea în principiu a acestor operaţiuni, combinaţiile şi tipurile lor s-au diversificat continuu.

Cunoaşterea mecanismului acestor aranjamente comerciale, inclusiv cele de switch ne duce la concluzia că înarmarea agenţilor economici interesaţi cu aceste tehnici le permite să dimensioneze în mod corect contrapartida, mai ales în condiţiile actuale când în economia mondială s-a declanşat criza financiar valutară cu efecte directe asupra acesteia, a politicilor naţionale din diverse ţări, a tehnicilor de derulare şi a instituţiilor internaţionale abilitate. Derularea în condiţii optime a contrapartidei presupune cu necesitate analiza cadrului contractual al operaţiunilor în contrapartidă în comerţul internaţional şi explicarea derulării contractelor în contrapartidă evidenţiind în special barterul şi comerţul cu plata în contrapartidă, ca instituţii proiectate în scopul de a se ocupa de problemele contractuale.

Problemele contractării operaţiunilor în contrapartidă sunt analizate în legătură cu cele referitoare la negocierea acestor operaţiuni, fapt care ne demonstrează că acestea se dovedesc a fi afaceri avantajoase pentru toţi partenerii şi presupun existenţa unui cadru legislativ riguros, utilizarea unor mecanisme comerciale şi financiare reciproc avantajoase bazate pe un spirit de cooperare între părţi. Finalizarea negocierii deblochează drumul spre un contract de contrapartidă. În funcţie de formele operaţiilor de contrapartidă - compensaţie sau operaţiune paralelă, se poate utiliza un contract pentru ambele fluxuri de marfă sau două contracte dar legate, condiţionate din punct de vedere juridic; încheierea unui singur contract de bază, în care apar drepturile şi obligaţiile de bază ale părţilor legate de operaţiunea de contrapartidă – separat, se încheie contracte de export, de import, sau de cooperare industrială, care se vor constitui în anexe la actul fundamental; semnarea unui contract-cadru privind operaţiunea în contrapartidă - părţile semnează, în acest caz, două contracte independente, unul de export şi altul, de import, încheind, totodată, un protocol, sau un acord-cadru, care are rolul de a face legătura între aceste două contracte, consemnând obligaţiile părţilor.

Toate aceste aspecte scot în evidenţă expansiunea comerţului internaţional contemporan, ca urmare a dezvoltării producţiei mondiale, precum şi atragerea în circuitul economic mondial al unor ţări cu niveluri de dezvoltare economico-sociale diferite au determinat orientări noi în modalităţile şi mecanismele clasice de desfăşurare a relaţiilor economice, comerciale, financiare, valutare şi de credit internaţionale. Între aceste noi orientări se înscrie şi desfăşurarea unei părţi importante a volumului comerţului internaţional (cca. 20-25% după unele aprecieri) pe baza unor aranjamente implicând schimbul mărfii contra marfă, fără intervenţia mijloacelor de plată internaţionale.

Capitolul I : FORMELE DE CONTRAPARTIDA UTILIZATA IN SCHIMBURILE COMERCIALE

1.1. Geneza, factorii, definitii si clasifiari prealabile

Specialistii in domeniu apreciaza ca nu exista o definitie universal acceptata a contrapartidei.

In sens restrans, „in expresia sa cea mai sintetica, contrapartida consta in combinarea unei tranzactii de cumparare cu una de vanzare” In sens larg, prin aceasta operatiune se inteleg toate formele de coordonare bilaterala a schimburilor dintre parteneri, inclusiv cele din cadrul actiunilor de cooperare economica internationala.

Schimburile in contrapartida determina diminuarea sau chiar eliminarea instrumentelor de plata, care sunt substituite de livrarile reciproce de marfuri si servicii adaugandu-se in multe cazuri o serie de aranjamente financiare. Scopul contrapartidei consta in egalizarea sau echilibrarea, cel putin partiala a cheltuielilor in valuta facute de catre parteneri.

La baza operatiunilor in contrapartida se afla cea mai veche forma a comertului, trocul, respectiv schimbul de marfa contra marfa, care a precedat aparitia banilor. Astazi, vechiul dicton latin din perioada de inflorire a trocului „iti dau ca sa-mi dai”, ce exprima necesitatea achizitionarii de bunuri, a devenit in zilele noastre „iti iau (cumpar) ca sa-mi iei”, evidentiind ca in perioada contemporana este mai greu sa vinzi decat sa cumperi.

In oranduirile precapitaliste, ori de cate ori banii sau alt echivalent au fost insuficienti, ori nu au prezentat incredere, schimbul marfa contra marfa a cunoscut o extindere mai mare sau mai mica. Un comert infloritor se dezvolta in acest fel de catre negustorii fenicieni care traversau Mediterana cu circa 3000 de ani in urma. De asemenea, in antichitate, grecii, mesopotamienii, persii foloseau intens schimburile marfa contra marfa.

In conditiile evolutiei capitalismului, a dezvoltarii si perfectionarii sistemului monetar asistam la reducerea acestui tip de schimburi, el manifestandu-se in mod cu totul sporadic, mai ales intre tari mai putin dezvoltate, precum si intre mici producatori de marfuri.