Controlul Financiar Ulterior (de Gestiune) pe Exemplul Firmei SC Pinoti SRL

Capitol 1 Controlul financiar ulterior de gestiune – Metode și tehnici

Controlul financiar ulterior este instrumentul specific de urmărire a întregului proces de utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, în toate fazele de producţie şi circulaţie, exercitate de către organele financiare specializate. Controlul financiar ulterior reprezintă un mijloc important pentru identificarea deficienţelor şi de stabilire a măsurilor pentru întărirea disciplinei financiare, de îmbunătăţire a muncii de prevenire, descoperire şi recuperare a pagubelor, precum şi tragere la răspundere a celor vinovaţi de încălcarea legalităţii.Acest tip de control este unul postoperativ deoarece se exercita dupa desfasurarea activitatilor sau operatiunilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului.

Controlul financiar ulterior de gestiune este o activitate preponderant practică și identifică căile de atingere a obiectivelor, cu ajutorul unei metodologii adecvate. Astfel putem identifică metode specifice de tehnică a controlului, aici putem include: controlul documentar, inventarierea de control și mijloacele proprii de consemnare sau confirmare.

1.1 Controlul documentar

Controlul documentar se exercită prin examinarea documentelor primare si centralizatoare, a înregistrărilor în evidenţa tehnic-operativă şi în cea contabilă, pentru a stabili realitatea, legalitatea si eficiența operațiunilor economice și financiare.

1.2 Inventariere de control

Inventarierea de control reprezintă o verificare pe teren, care se realizează pentru a constata existența faptică și starea elementelor patrimoniale de activ, cantitativ dar și valoric dintr-o gestiune, dar și pentru a verifica activitatea gestionarilor. Aceasta metoda de tehnică a controlului coincide numai parțial cu o acțiune mai largă de inventariere a patrimoniului sau gesțiunii care implică o combinare a fapticului cu documentele.

In funcție de obiectivele urmărite prin acțiunea de control și de elementele verificate , putem identifica urmatoarele procedee de lucru: Inventarierea totală și inventarierea prin sondaj.

1.1.1 Inventarierea prin sondaj

Inventarierea prin sondaj este mai ușor de utilizat, dar are o precizie mai scazută. Chiar și așa, în practica economică inventarierea de control se realizează prin sondaj. Acest procedeu însă nu trebuie să conducă la diminuarea gradului de precizie al acțiunilor de control, ci trebuie să se impună o perfecționare continuă a tehnicilor de lucru pentru ca sondajul să satisfacă mai multe cerințe.

În cazul în care, în urma inventarierii de control prin sondaj se constată neregului, cum ar fi plusuri sau minusuri frecvente, organul de control are obligația să extindă controlul, făcând un control total asupra elementelor existente in gestiune. Acest lucru se efectuaează deoarece prin control prin sondaj, organul de control nu s-a putut să determine valoarea totală a valorilor material si banești existente in gestiune.

Pentru rezultate bune, de regulă se compară soldurile scriptice cu cele faptice prin verificarea documentară a tuturor actelor pe baza cărora au avut loc intrări și ieșiri din gestiune, pe o perioada anterioară.

Organizarea si inventarierea prin sondaj a patrimoniului

Controlul prin sondaj presupune verificarea celor mai importante documente si operațiuni, care să permită formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit. Sondajul este un control selectiv și este realizat cu ușurință.

Eficiența acestui tip de control depinde de alegerea perioadei, operațiunilor și ducumentelor care se controlează pentru a indeplini obiectivul urmărit. De cele mai multe ori, rezultatele controlului prin sondaj duc la o inventariere totală. Eficiența controlului prin sondaj depinde și de modul în care sunt selectate elementele principale asupra cărora se exercită controlul. Aceste elemente trebuie să fie cele mai reprezentative în gestiunea respectivă, mai exact elementele care sunt susceptibile sustragerilor.

1.1.2 Inventarierea totală

Inventarierea totală este mai greu de utilizat deoarece aceasta presupune un timp de executare îndelungat, un efort mai substanțial și sistarea operațiunilor de primire și eliberare a bunurilor din gestiune. Inventarierea totală perimite cunoașterea integrală a realităților, pe baza cărora se pot formula concluzii exacte.