Costul

In cadrul acestei lucrari vom incerca sa facem precizari cu privire la modul in care economistii teoreticieni inteleg costul spre deosebire de acceptiunea genrala a notiunii de cost.Am analizat tipologia costurilor si am demonstrate relevanta acestora atunci cand vorbim despre rentabilitatea unei firme.Am ales aceasta tema deoarece dubla ipostaza in care apar oamenii in cadrul vietii sociale si firmele in economie, de producatori si de consumatori, face ca intelegerea conceptului de cost sa fie absolut necesara.

Cuvinte-cheie: cost, eficienta, importanta costurilor

Bunurile care sunt necesare unei colectivitati umane nu se gasesc, in majoritatea lor, de-a gata in natura, ca bunuri libere, ci trebuie obtinute printr-o activitate umana, astfel ca apre in mod firec problema costului acestora.

In conditiile economiei de piata, in calitate de producatori, oamenii folosesc resursele economice, limitate, pentru a produce bunuri economice prin maximizarea castigurilor(veniturilor)

Decizia de a crea bunuri economice, in conditiile resurselor, relative limitate,cu intrebuintari alternative,antreneaza doua categorii de eforturi: unul,determinat de factorii de productie antrenati in activitatea economica si altul,in legatura cu renuntarile care trebuie facute, ca urmare a restrictiilor ce insotesc posibilitatile.

Productia unei firme este rezultatul combinarii factorilor de productie –munca, natura, capital.Intre intrarile si iesirile unui proces de productie exista o relatie functionala-functia de productie-care arata modul in care depind rezultatele unei firme de factorii de productie folositi.Maximizarea profitului se poate realiza prin minimizarea cheltuielilor cu inputurile.

Punctul de plecare in realizarea acestui obiectiv il constituie definirea costului.In acceptiunea comuna,costul de productie este ansamblul cheltuielilor destinate consumui de factori de productie pentru obtinerea de bunuri materiale si/sau servicii.

Pentru evaluarea costurilor sau a cheltuielilor de productie sunt folositi, in principiu , trei indicatori si anume :

- Costul real care arata cantitatea de factori de productie, in expresie fizica

- Costul monetar reprezinta expresia valorica sau baneasca a costului real

- Costul de oportunitate (alternative sau de substituire)implica evaluarea sacrificiului facut de intreprinzator pentru producerea unui bun renuntand la altul.

Conceptiile cu privire la aceasta notiune au evoluat de-a lungul timpului.Astfel Adam Smith (1723-1790) identifica pretul natural al bunului cu costul.Karl Marx (1818-1883)considera pretul de cost ca o parte a valorii marfii, adica acea parte care il costa pe intreprinzator producerea bunului respectiv si care se masoara prin cheltuieli cu capitalul consumat si cu capitalul variabil.J.B. Say(1767 - 1832) considera costul ca fiind o recompensare a serviciilor, factorilor de productie ocazionate de combinarea, substituirea si folosirea lor in activitatea de productie.Karl von Wieser(n.1917) a introdus termenul de cost de oportunitate.Paul Hayne (1931 -2000)considera ca numai actiunile au costuri, nu si lucrarile, apreciaza costul real al oricarei actiuni prin valoarea sansei alternativecare trebuie sacrificatea in vedereea infaptuirii actiunii respective.J.M. Keynes (1883 –1946) introduce nostiunile de cost factorial , sub forma contravalorii serviciilor curente aduse intreprinzatorului de catre factorii de productie si de cost de intrebuintare, sub forma platilor catre alti intreprinzatori pentru achizitiile facute de ei, impreuna cu sacrificiul pe care il face folosind echipamentul pentru producere de bunuri.In dictionarul explicativ al limbii romane , costul e definit ca fiind o suma de bani cheltuita pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu .

Iata cum multitudinea aspectelor pe care le implica diversele categorii de costuri indreptateste formularea de costuri, ca notiune integratoare.

În condiţiile economiei de piaţă, se folosesc mai multe categorii de costuri, în care seregăsesc, într-o formă sau alta, diferitele cheltuieli de producţie. În acest sens, există o tipologie acosturilor, care pot fi structurate după o varietate de criterii, fiecare având un rol bine definit în procesul de analiză şi decizie.