Criza economică

1.1 Prezentarea faptelor

Mutatiile profunde survenite în productia si comertul mondial, în sistemul valutar si de credit dezorganizat, în schimbarea locului diferitelor state în diviziunea internationala a muncii, având ca efect dezechilibrul economiei mondiale, ne îndreptatesc ca în continuare sa detaliem problemele economice cu care s-a confruntat lumea dupa 1918.

Pierderile materiale, uriasul consum neproductiv, distrugerile de razboi, au dus la diminuarea substantiala a avutiei nationale a statelor beligerante si au avut consecinte grave asupra nivelului de trai al popoarelor. Potentialul industrial al Europei s-a redus la 40%, cel agricol la 30%. La sfârsitul razboiului, tarile europene mai detineau numai 52% din comertul international fata de 63% în anul 1913. Balantele de plati ale tarilor europene înregistrau deficite foarte mari, de asemenea datoria externa a beligerantilor crescuse considerabil

Spre deosebire de tarile europene, puterea economica a Statelor Unite ale Americii a sporit enorm în timpul primului razboi mondial. Daca înainte de 1914, SUA era debitoare unor tari vest-europene, dupa razboi toate aceste tari datorau sume imense americanilor (grupul tarilor Antantei datorau SUA peste 10 miliarde dolari). Aproape 1/3 din stocul mondial de aur era detinut la sfârsitul razboiului de Statele Unite; societatea americana intra într-o perioada de prosperitate cu totul deosebita, necunoscuta pâna atunci în istoria economica a lumii.

Datorita lichiditatilor de care dispuneau, companiile americane si-au plasat capitalurile pe diverse piete ale lumii, în special în Europa Occidentala, dar si în spatiul central european. În anii’20, o mare parte din aceste capitaluri gasind o fructificare mai rentabila în tara lor de origine, au fost retrase treptat si dirijate catre diversele ramuri de activitate ce puteau aduce beneficii din ce în ce mai mari. Capitalurile reintroduse au fost întrebuintate în parte pentru crearea de noi societati industriale, comerciale, bancare, dar si în augmentarea capitalului societatilor deja create; de asemenea, o mare din capitaluri au fost folosite în speculatii bursiere, deoarece acestea aduceau câstiguri deosebite într-un timp relativ redus.

Jocul de bursa a atras importante capitaluri si din alte state occidentale, datorita afluxului de aur Statele Unite ajungând sa dispuna în anul 1927 de un stoc de 4.700 milioane dolari aur Dorinta de realizare a unor beneficii sporite a intensificat operatiile de bursa, astfel ca în afara de capitalurile reale întrebuintate s-a recurs pe scara larga la credite de report, dobânda raporturilor depasind 40% catre finele anului 1928.

Oricât de mari ar fi fost beneficiile operatiunilor bursiere, exista o limita peste care nu se mai pot fructifica în mod real capitalurile atunci când se platesc dobânzi atât de ridicate, în septembrie 1929 ajungându-se la punctul culminant: echilibrul între beneficiile obtinute si dobânzile ce trebuiau platite s-a rupt, angajamentele financiare de diverse tipuri nu au mai putut fi onorate, implicând crashul de la Bursa din New York. Pierderile capitalistilor si întreprinderilor care-si mobilizasera lichiditatile în operatiuni de bursa au fost imediate si de mari proportii, iar pierderile bancilor au determinat restrângerea drastica a creditelor, cu repercusiuni grave asupra întregii activitati economice.

Afluxul de capital catre SUA a fost dirijat într-o masura importanta si spre intensificarea productiei, care, progresând continuu, a dat nastere aceluiasi dezechilibru, deoarece consumul neputând asimila productia a generat scaderea preturilor (în special la materiile prime, printre care cerealele, bumbacul etc).

Statele Unite au sprijinit un anumit timp pretul grâului, renuntând ulterior la aceasta politica, atât din cauza supraproductiei agricole cât si datorita crahului bursier. Agricultura americana este practic ruinata, cu efect direct asupra industriei care nu-si mai gaseste plasament nici în interior, producatorii agricoli renuntând la cumpararea produselor industriale care se mentineau la preturi ridicate, dar nici în exterior deoarece toate pietele de desfacere si în special cele europene sufereau de pe urma lipsei cronice de lichiditati. De aici, diminuarea puterii de cumparare fata de oferta de produse a pietei mondiale si implicit dezechilibrul fortelor de productie si de consumatie.

Crahul de la Bursa din New York, ce reprezinta în esenta scaderea enorma a cursurilor valorilor mobiliare, reflectându-se în pierderi de miliarde de dolari cu repercursiuni imediate asupra valorilor mobiliare ale tuturor statelor lumii, precum si scaderea preturilor produselor de larg consum si în primul rând al cerealelor, au avut drept consecinta imediata restrângerea dramatica a creditelor acordate de institutiile financiare

Spiritul de initiativa, bazat pe credite usor accesibile, economii depuse spre fructificare, precum si capacitatii de absorbtie a pietei pentru noi emisiuni de capital, s-a vazut deodata lipsit de acest sprijin vital. Multe întreprinderi proiectate, care trebuiau sa se înfiinteze, sa constituie noi debuseuri pentru industrii si sa absoarba sporul normal al fortei de munca, nu au mai fost create. Întreprinderile deja create sau vazut fie complet paralizate în activitatea lor, fie si-au restrâns drastic productia.

Criza generala a cuprins piata americana; data fiind interdependenta economica a tarilor, bazata pe intensitatea schimburilor comerciale, a circulatiei capitalurilor si a rapiditatii transporturilor, recesiunea s-a propagat cu repeziciune în întreaga lume. Urmarile vor fi incalculabile, în special pe plan politic prin consolidarea si câstigarea puterii de catre forte politice populiste, de extrema dreapta, cum este cazul Germaniei. Lupta s-a dat mai întâi între productia agricola si industria americana, extinzându-se apoi asupra celorlalte tari, fiecare cautând sa-si pastreze debuseurile din trecut.

Producatorii de materii prime, în primul rând producatorii agricoli, au sporit productia si au scazut pretul; însa, din cauza supraproductiei si a lipsei de debuseuri suficiente pentru desfacerea acesteia, preturile continuând sa scada, acestia si-au redus consumatia la puterea lor de cumparare, cu repercusiuni profunde asupra productiei industriale.

Statele industrializate, datorita dificultatilor interne mari, nu mai pot face vânzari pe credit tarilor importatoare, astfel ca stocurile de produse industriale, care formeaza o rezerva necesara circulatiei marfurilor, au devenit împovaratoare, ceea ce a determinat reducerea productiei si scaderea preturilor produselor deja fabricate

Comerciantul, dându-si seama de reducerea consumului precum si de scaderea preturilor produselor fabricate, îsi restrânge drastic aprovizionarea de teama unor noi scaderi de preturi dar nu mai putin adevarat si din cauza ca marfurile nu i se mai acorda pe credit. Este eliminat de asemenea si creditul comercial sau creditul pe marfuri, fabricantii opinând ca vânzarile nu le vor permite comerciantilor sa plateasca produsele furnizate.