Cultura Organizațională și Conducerea cu Personalul

Introducere

Actualitatea temei investigate. În procesul transformărilor care au loc în societatea contemporană, un rol aparte îi revine culturii organizaţionale. Fiind un factor ce determină succesul activităţii organizaţiei, cultura reprezintă un element esenţial, indispensabil pentru progresul social.

Domeniul de studiu al culturii organizaţionale are o istorie relativ recentă, termenul a început să fie utilizat pe larg în anii `80 ai secolului al XX-lea. Interesul faţă de cultura organizaţională se explică prin faptul că la etapa actuală comunitatea mondială este marcată de asemenea procese de anvergură ca globalizarea economiei şi informatizarea societăţii, ceea ce a condus la apariţia unor noi forme şi metode de organizare a activităţii umane. Ritmul schimbărilor tehnologice impun noi cerinţe faţă de practicile organizaţiilor şi oamenii care activează în cadrul lor. În aceste condiţii, organizaţia economică se centrează mai mult pe cunoştinţe şi comunicare,decât pe control şi ierarhie administrativă.

Noile tehnologii presupun poziţionarea potenţialului uman pe primul plan, fiind reconsiderată şi tehnologia organizaţională, în structura căreia există nu numai norme şi reguli formale, dar şi proceduri informale. Cunoaşterea de către personal a legilor,normelor, procedurilor informale creează condiţii pentru realizarea anumitor verigi din lanţul tehnologic. Totalitatea valorilor, procedeelor, normelor de comportament, acceptate într-o organizaţie ca bază comună de acţiune, ajunge o dominantă a gândirii colective a grupului uman,prin intermediul căreia el îşi rezolvă problemele de adaptare la mediul extern şi de integrare internă.

Scopul lucrării a fost cercetarea teoretică a conceptului de cultură organizaţională şi elaborarea bazei teoretico-metodologice de formare a culturii ca factor de sporire a eficienţei manageriale în cadrul întreprinderii.

În conformitate cu scopul propus au fost elaborate următoarele sarcini:

• Analiza conceptelor de cultură şi de valoare, acestea reprezentând baza metodologică pentru elaborarea teoriei culturii organizaţionale

• Reliefarea sistemului de valori al organizaţiei economice ca esenţă a culturii organizaţionale

• Relevarea principalelor tendinţe în teoria managementului privitor la conceperea organizaţiei ca fenomen socio-cultural

• Determinarea factorilor-cheie şi a mecanismelor de formare a culturii organizaţionale

• Evidenţierea rolului culturilor naţionale în formarea culturii organizaţionale

• Abordarea conceptului de cultură organizaţională din punctul de vedere al principiilor managementului

• Elucidarea eficienţei culturii organizaţionale prin determinarea funcţiilor şi clasificarea tipurilor principale de cultură organizaţională.

Baza teoretico-metodologică. Metodologia de formare a culturii organizaţionale poate fi elaborată doar în baza unui suport temeinic teoretico-ştiinţific şi a unui complex de principii şi metode de cercetare. Pentru a realiza scopul şi sarcinile tezei, me-am bazat pe lucrările savanţilor, precum O. Nicolescu, E. Burduş, R. Emilian, M. Năstase, ş.a.

Caracterul interdisciplinar al cercetării a determinat aplicarea în calitate de suport teoretico-ştiinţific concepţiile elaborate în cadrul filosofiei culturii, filosofiei sociale, antropologiei filosofice, sociologiei culturii, psihologiei manageriale, managementul intercultural, teoriei sistemice, teoriei organizaţionale.

Capitolul 1: Conceptul, conţinutul şi caracteristicile culturii organizaţionale

1.1. Definirea şi evoluţia conceptului de cultură organizaţională

Au fost identificate în timp patru tipuri de fenomene culturale în raport cu organizaţiile:

1. Influenţa culturii naţionale şi a culturii locale realizată prin intermediul membrilor organizaţiei.

2. Influenţa comunităţii profesionale.

3. Cultura grupului din organizaţii care adesea determină apariţia subculturilor.

4. Cultura organizaţiei caracterizată prin ansamblul de comportamente şi elemente ce dau o coerenţă internă, precum şi anumite practici ce nu sunt întâmplătoare.

Petit Robert, înţelege prin cultură, printre altele, ansamblul de forme de comportament însuşite de comunităţi umane.