Deșeurile Lemnoase și Valorificarea Acestora

Introducere

Creșterea continuă a efectivului populației umane determină creșterea producției, implicit creșterea consumului de resurse, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-și satisface nevoile primare, însă nu numai, ci mergând pe ideea creșterii confortului , a dezvoltării economice.

Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la emilinarea acelor părți ce nu mai pot fi utilizate denumite și deșeuri.

Interdependeța dintre creșterea economică și impactul activitățiilor economice asupra capitalului natural, datorită consumului de resurse și implicit generarea deșeurilor implică probleme la nivel global.

În general, ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se număra printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea public. Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfacătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intra în componența acestora. Astfel oamenii sunt obișnuiti să recicleze din cele mai vechi timpuri.

Așadar principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri orăşeneşti şi industriale, în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt: modificări de peisaj şi disconfort vizual; poluarea aerului;poluarea apelor de suprafaţă; modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelorpe terenurile învecinate.

Problema deșeurilor poate fi mai bine abordată cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viață ale deșeurilor, adică o abordare integrată, respective studiul deșeurilor de la generarea produselor până la depozitarea lor ca deșeuri.

În această lucrare vreau să evidențiez încă de la început rolul societății în gestionarea deșeurilor, în principal a deșeurilor lemnoase, și totodată cum putem valorifica aceste deșeuri și care sunt beneficiile directe și indirecte asupra mediul înconjurător.

Capitolul 1. Definiția și clasificarea deșeurilor

1.1. Noțiuni generale despre deșeuri

Termenul „deșeuri” se refera la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor , a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitand metode de tratare specifice fiecărora.

Deşeurile sunt generate în diferite stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum şi de structura industrială şi economică.

De asemenea, deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât sub formă de materiale cât şi de energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente, al durabilităţii resurse a bunurilor şi al structurii consumului, cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.

Termenul de deşeu este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 75/422/CCE privind deşeurile:”deşeu înseamnă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor legilor naţionale în vigoare”. Definiţia a fost schimbată de Directiva Consiliului 91/156/CCE astfel: „deşeu va insemna orice substanţă sau orice obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”.

Aşa cum specifică articolul 2 al primei Directive, această definiţie exclude:

-deşeurile radioactive;

-deşeurile rezultate din prosperitatea, extragerea, tratarea şi stocarea resurselor minerale şi exploatarea carierilor;

-carcasele de animale şi următoarele deşeuri de natură agricolă: materii fecale şi alte substanţe utilizate în agricultură;

-ape uzate, cu excepţia deşeurilor sub formă lichidă;

-efluenţi gazoşi emişi în atmosferă;

-deşeri acoperite de reguli comunitare specifice.

Conform Actului German privind deşeurile din 27.08.1993, deşeurile pot fi definite atât obiectiv, cât şi subiectiv. Subiectiv sunt definite obiectele portabile abandonate de proprietar şi obiectiv cu depozitarea sistematică a gunoiului aşa cum este cerută de protecţia sănătăţii publice şi, în particular, a mediului.

Așadar, deşeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conţinutului lor în substanţe toxice precummetale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate.