Despre Socialism și Capitalism

I. Date Generale

Unul dintre principalele scopuri ale acestui tratat este acela de a dezvolta şi de a explica instrumentele conceptuale şi argumentative, de ordin economic şi moral, care sunt necesare pentru a analiza şi a evalua orice tip empiric de sistem politic sau social, pentru a înţelege sau a estima orice proces de schimbare socială, şi pentru a explica sau a interpreta similarităţile, la fel ca şi diferenţele de structură socială între două sau mai multe societăţi diferite, oricare ar fi acestea. La sfârşitul acestui tratat, ar trebui să devină evident faptul că doar prin intermediul unei teorii economice sau morale, care nu este ea însăşi derivată din experienţă, ci mai degrabă porneşte de la o propoziţie logic incontestabilă (care este un lucru foarte diferit de o “axiomă postulată arbitrar”) şi ajunge într-o manieră pur deductivă (folosindu-se poate, în plus, de anumite asumpţii empirice sau testabile empiric) la rezultate care sunt ele însele inatacabile din punct de vedere logic (şi care de aceea nu necesită nici un fel de testare empirică), va fi posibilă organizarea sau interpretarea unei mase altfel haotice, hiper-complexe de fapte sau opinii izolate şi lipsite de legătură despre realitatea socială, cu scopul de a forma un sistem conceptual economic sau moral care să fie coerent şi adevărat. Speranţa mea este de a putea demonstra faptul că, în lipsa unei astfel de teorii, economia şi filosofia politică nu pot fi considerate altceva decât o bâjbâială prin întuneric producătoare, în cel mai bun caz, de opinii arbitrare despre ceea ce ar fi putut să cauzeze cutare sau cutare lucru, sau despre ceea ce este mai bun sau mai rău decât alte lucruri: adică opinii ale căror contrarii pot fi în general susţinute la fel de bine (ceea ce înseamnă că, într-un sens strict, nu pot fi susţinute deloc).

În particular, va fi dezvoltată o teorie a proprietăţii şi a drepturilor de proprietate. Va fi demonstrat faptul că socialismul, care nu este în nici un caz o invenţie a marxismului secolului al XIX-lea, ci este cu mult mai vechi, trebuie să fie conceptualizat ca o interferenţă instituţionalizată cu proprietatea privată şi cu cerinţele ei, sau ca o agresiune împotriva acestora.

Capitalismul, pe de altă parte, este un sistem social bazat pe recunoaşterea explicită a proprietăţii private şi a schimburilor contractuale non-agresive între posesorii de proprietăţi private. După cum va deveni clar pe parcursul acestui tratat, implicită în această remarcă este opinia că trebuie să existe, prin urmare, diferite tipuri şi grade ale socialismului şi capitalismului, adică diferite grade în care drepturile de proprietate ale persoanelor sunt respectate sau ignorate. Societăţile nu sunt pur şi simplu capitaliste sau socialiste. Într-adevăr, toate societăţile existente sunt într-o oarecare măsură socialiste. (Chiar şi Statele Unite, în mod sigur o societate relativ mai capitalistă decât majoritatea celorlalte, sunt, aşa cum se va vedea, surprinzător de socialiste şi devin tot mai mult astfel pe măsura trecerii timpului.) Prin urmare, unul dintre scopurile acestei lucrări este de a demonstra că gradul total de socialism, adică gradul total de interferenţă cu drepturile de proprietate într-o ţară dată, explică avuţia totală a acesteia.

Cu cât o ţară este mai socialistă, cu atât mai stânjenit va fi procesul de producere a noii avuţii şi de conservare a celei existente, şi cu atât mai săracă va rămâne sau va deveni acea ţară. [1] Faptul că Statele Unite sunt, în general, mai bogate decât Europa de Vest, iar Germania de Vest mult mai bogată decât Germania de Est poate fi explicat prin gradul mai scăzut de socialism al acestor ţări, la fel cum poate fi explicat faptul că Elveţia este mai prosperă decât Austria, sau faptul că Anglia, care în secolul al XIX-lea era cea mai bogată ţară din lume, a decăzut acum până la a fi numită, pe bună dreptate, o ţară cu un ritm scăzut de dezvoltare.

Dar nu mă voi fi ocupa exclusiv de efectele asupra bogăţiei totale, nici doar de latura economică a problemei. În primul rând, pentru analiza diferitelor tipuri de socialism pentru care există exemple reale, istorice (exemple care, bineînţeles, adesea nu poartă numele de “socialism”, ci primesc o denumire mai atrăgătoare [2]), este important să se explice de ce, şi în ce fel, orice intervenţie, mică sau mare, indiferent unde s-ar produce, dă naştere unui efect particular de subminare a structurii sociale, efect pe care un observator superficial şi lipsit de pregătire teoretică, orbit de o consecinţă “pozitivă” imediată a unei anumite intervenţii, s-ar putea să nu îl perceapă. Cu toate acestea, efectul negativ există şi, după o oarecare întârziere, va cauza probleme într-un alt loc din ţesătura socială, mai numeroase sau mai severe decât cele rezolvate anterior prin intervenţia iniţială. Astfel, de exemplu, efectele pozitive extrem de vizibile ale politicilor socialiste cum ar fi “mâncare ieftină”, “chirii mici”, diverse “gratuităţi”, nu sunt lucruri venite din cer, fără legătură cu nimic altceva, ci mai degrabă fenomene care trebuie să fie plătite într-un fel sau altul: prin hrană mai puţină şi de o mai proastă calitate, prin crize de locuinţe, prin mahalale şi cocioabe, prin corupţie şi cozi şi, mai departe, prin standarde de viaţă mai scăzute, prin acumularea redusă a capitalului şi/sau prin consumul sporit de capital. Nici măcar un fapt mult mai puţin evident, dar aproape întotdeauna menţionat ca “pozitiv” - un sentiment sporit al solidarităţii între oameni, valoarea mai înaltă ataşată lucrurilor cum ar fi familia, rudele sau prietenii, care este observat la est-germani în comparaţie cu vest-germanii mai “individualişti” şi mai egoişti - nu este un fapt simplu, izolat şi neanalizabil. Astfel de sentimente sunt rezultatul unui sistem social de crize constante şi de şanse mereu reprimate ale indivizilor de a-şi îmbunătăţi situaţia prin propriile mijloace. În Germania de Est, pentru a duce la bun sfârşit cele mai simple activităţi de rutină, cum ar fi o reparaţie la casă, pentru care în alte ţări nu este nevoie decât de un telefon, depinzi în mare măsură de relaţiile “personale” (în comparaţie cu relaţiile impersonale de afaceri); iar acolo unde viaţa ta “publică” este pusă sub observaţia constantă a “societăţii”, pur şi simplu eşti nevoit să te retragi în viaţa privată.