Dezvoltarea durabilă - macroeconomie

• Notiuni introductive

Creşterea economică reprezintă procesul de sporire a dimensiunilor rezultatelor economice, determinate de combinarea şi folosirea factorilor de producţie şi reliefate prin sporul indicatorilor macroeconomici - produsul intern brut, produsul naţional brut şi venitul naţional.

Dezvoltare economică reprezintă creşterea economică asociată cu producerea unor schimbări semnificative în structurile economice, tehnologice, sociale şi instituţionale ale sistemului economic respectiv.

Dezechilibrele economice semnifică disfuncţionalităţi, decalaje între cererea şi oferta diferitelor pieţe, cum sunt: excesul de ofertă pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii - presiunea, excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii - absorbţia -, excesul de cerere pe piaţa bunurilor, a muncii şi monetară.

Raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică este ca de la parte la întreg.

Tipuri ale creşterii economice: zero ; pozitivă; negativă; extensivă; intensivă; intermediară.

stabilirea unui plan de cooperare pentru educarea populaţiei lumii asupra problemelor globale de mediu.

• Factorii creşterii economice

Factorii de creştere economică sunt:

a) factorii cu acţiune directă: factorul uman, material, progresul tehnic sau tehnologic etc.;

b) factorii cu acţiune indirectă: rata investiţiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, politica financiară, monetară, bugetară etc.

Tipul extensiv de creştere economică se caracterizează prin contribuţia preponderentă a laturilor cantitative ale factorilor direcţi la formarea sporului produsului naţional brut (PNB).

Tipul intensiv de creştere economică se defineşte prin faptul că cea mai mare parte a sporului de rezultate macroeconomice se datorează laturilor calitative ale factorilor de creştere, măririi eficienţei utilizării lor. Tipul intermediar de creştere economică caracterizează situaţia în care laturile cantitativă şi calitativă au contribuţii aproximativ egale la obţinerea sportului de rezultate macroeconomice.

Problemele creşterii şi dezvoltării economice sunt legate de starea de echilibru şi dezechilibru economic, ţinând seama de caracterul complex şi dinamic al nevoilor şi resurselor.

• Problema dezvoltării ţărilor rămase în urmă din punct de vedere economic

Subdezvoltarea economică este o etapă în procesul progresului caracterizată prin inegalităţi flagrante de bogăţie şi sărăcie, printr-un venit real pe locuitor mult mai mic decât cel din ţările dezvoltate.

Decalajele economice reprezintă diferenţele calitative în dezvoltarea economică între ţările în curs de dezvoltare şi cele mai slab dezvoltate, pe de o parte, şi ţările dezvoltate, pe de altă parte.

Nivelul de dezvoltare a unor ţări se măsoară cu ajutorul unui sistem de indicatori, inclusiv indicatorul dezvoltării umane (HDI), care are trei componente de bază: a) longevitatea - măsurată prin durata medie de viaţă; b) cunoştinţele - numărul anilor de şcolarizare; c) standardul de viaţă - dat de produsul naţional brut pe locuitor.

Subdezvoltarea economică este un fenomen complex, ce sintetizează caracteristici economice, politice, culturale etc. În literatura de specialitate se întâlnesc termeni ca: ţări rămase în urmă economic, ţări subdezvoltate, ţări sărace, ţări în curs de dezvoltare, ţări neindustrializate, „lumea a treia” etc.