Dezvoltarea modelelor cunoașterii avuției naționale

Unitatea informarmationala pentru economisti ofera un index pentru compararea gradului de dezvoltare al mediului de afaceri pe Internet, index cu clasamente pentru tarile “ce doresc sa-si compare si sa-si evalueze mediul de afaceri ce se desfasoara pe Internet.” Gradul de dezvoltare al mediului de afceri pe Internet arata cat de dezvoltat este mediul de afaceri pe Internet din acea tara, de pe acea piata. Interesul crescand in Internet si infrastructure de tipul interconexiunilor “WEB” a inceput sa se manifeste in cadrul discutiilor la nivel mondial in ceea ce priveste dezvoltarea Infrastructurilor Informationale Nationale, la inceputul anilor 1990 ( Malhotra et al. 1995 ).

Alte tari au luat si au urmat exemplul, motivate fiind de recomandarile bancii Mondiale de a demara o digitalizare nationala. Exista numeroase suprapuneri in indicii si indicatorii utilizati in aceste comparatii cu aspectele structurale si legate de procesul in sine ale infrastructurilor ICT. Totusi, ICT reprezinta unul din cele mai importante cai de stocare, ce trebuie echilibrat de activitatea umana prin utilizarea lui. ( Hildebrand, 1999 ).

Exista si alte modalitati de masurare la nivel national si, de asemenea, eforturi de demarare si “modelare”, care sunt inca intr-un stadiu preliminar, de exemplu Indexul Imperativelor privind Cunostintele din Malaysia ( KIX ). Majoritatea modelelor de acest fel indica o apreciere crescanda ă mijloacelor socio-tehnice in domeniul dezvoltarii nationale holistice.

REZUMAT:

Aceasta sectiune ă dezbatut cateva din modelele de masurare semnificative, modele pentru evaluarea cunostintelor la nivel national, acestea fiind aplicate la dezvoltarea nationala si internationala a sectorului socio-economic. Modelele propuse si aplicate de Banca Mondiala si OECD, printer altele, au fost revazute si analizate critic, pentru a pune bazele unei metodologii de masurare si estimare valida si exacta. Revederea indica un interes in crestere pentru capitalul uman si social si pentru componentele acestuia, in cadrul resurselor netionale in domeniul informarii.

MODEL PENTRU MASURAREA

RESURSELOR NATIONALE DE INFORMARE

Modelele si metodologiile de masurare faciliteaza nu doar masurarea,

dar si managementul resurselor de cunostinte. Majoritatea masurilor de performanta economica s -au bazat pe GPD si pe factori de productie ( teren, munca si capital ) pentru analiza. Ultimii ani au fost martorii unei aprecieri in crestere pentru adoptarea unei abordari mai holistice a cresterii socio-economice nationale. Raportul OECD ( 2001), “ Bunastarea Natiunilor” incepe cu urmatoarea afirmatie“ Distinctiile trebuie retinute: intre cantitatea si calitatea cresterii, intre costurile ei si rezultat, si intre efectele pe termen scurt si cele pe termen lung… Scopurile de a mari cresterea ar trebui sa mentioneze despre ce fel de crestere e vorba si pentru ce.” Studiul OECD observa ca in cazul economiilor dezvoltate: “ Dezvoltarea economica rapida a redus saracia absoluta… insa “ bunastarea “ nu inseamna bunastare si la nivel economic si bunastarea economica nu e reflectata numai de indicii GDP. Insa revederea datelor privind tarile dezvoltate indica faptul ca bunastarea a intarziat, a scazut.” Pe baza observatiilor anterioare, cu privire la resursele de informatii, credem ca o abordare holistica asupra capitalului uman, social si abunastarii natiunilor e la fel de relevant pentru economiile dezvoltate, cat si pentru cele in curs de dezvoltare. Skandia Navigator, revazut in discutii anterioare ofera unul din modelele de masurare si estimare a resurselor tangibile si intangibile. Pe seama acestui model, dezbaterea urmatoare are ca scop alcatuirea unui plan al unui model pentru masurarea potentialului informational. Aplicarea acestiu model e ilustrata pe baza unui studio empiric sponsorizat de Proiectul de Dezvoltare al Natiunilor Unite ( Bontis 2002 ).

Desi clasificarea si masurarea resurselor informationale nationale este mica in stadium incipient, au mai existat eforturi anterioare pentru masurarea componentelor “inrudite”, cum ar fi dezvoltarea nivelului pe tara si dezvoltarea umana la nivel de regiune ( vezi http://www.undp.org/rbas/ahdr/.) . Aprofundarea pe baza unor modele pentru capitalul intellectual( Edvinsson si Malone 1997: Pasher,1999), Malhotra(2000) aavansat imperativul creator de legitati pentru masuri exacte ale resurselor intelectuale nationale, intelegand cum acestea relationeaza cu viitoarele performante. In acest model, exista petru componenete ale capitalului intellectual: capitalul de piata ( denumit si capitalul de clienti ), capitalul de proces, capitalul uman si capitalul de reinnoire si dezvoltare. In ceea ce priveste capitalul financiar, acesta reflecta istoria natiunii si realizarile sale din trecut; capitalul intelectual reprezinta potentialul latent pentru o viitoare crestere, estimate la nivel national. In conformitate cu Edvinsson si Malone ( 1997,p.11 ), relatiile dintre diferitele componente ale capitalului intelectual sunt prezentate in urmatorii termeni:

Valoare pietei = Capital financiar + Capital intelectual, unde

Capitalul intelectual = Capital uman + Capital structural