Discriminare Femeilor

IPOTEZE

Ipoteza 1: Barbatii se tem de o eventuala schimbare majora de atitudine, ei nu vor ca femeile sa concureze cu ei pentru functii de conducere sau ca lideri;

Ipoteza 2: Perioada de promovare a unei femei intr-o functie de conducere este mai mare decat a unui barbat.

Ipoteza 3: Din numarul total de femei implicate in afaceri (care ocupa posturi de conducere ) o constituie femeile cu varste intre 30 si 49 de ani.

Motivele principale ale discriminarii femeilor sunt: 1. Atitudinile preconcepute ale ofertantului locului de munca fata de angajarea femeilor, pe care le considera forta de munca inferioara; 2. Preferinta angajatorului, care este, de regula, barbat, pentru lucratori de sex masculin din considerente de socializare sau solidaritate barbateasca, dorind sa lucreze mai mult cu un colectiv de barbati, decit cu un grup de femei sau crezand ca un conducator barbat este mai eficient; 3. Previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabila a candidatului femeie, intrucat prestanta acesteia poate fi intrerupta de casatorie, nasterea si ingrijirea copiilor. De aceea ofertantul acorda prioritate unui solicitant de sex masculin sau, in cazul cind angajeaza totusi o femeie, aceasta este platita mai putin. Cu privire la egalitatea de sanse intre femei si barbati, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 202/ 2002, modificata si completata de Ordonanta nr. 84/ 2004, care reglementeaza masurile pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati, in vederea eliminarii discriminarii directe si indirecte dupa criteriu de sex, in toate sferele vietii publice din Romania.

Pe larg acest lucru presupune: - Accesul nediscriminatoriu la alegerea sau exercitarea libera a unei profesii sau activitati, - Angajarea in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale,  - Veniturile egale pentru munca de valoare egala,  - Informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;  - Promovarea la orice nivel ierarhic si profesional,  - Conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate in munca, conform prevederilor legislatiei in vigoare. 

În România, egalitatea de tratament şi de şanse între femei şi bărbaţi este de mult timp garantată prin legislaţie şi, în special în anii '80, au fost înregistrate progrese însemnate printr-o participare mai activă a femeii la viaţa economică şi socială. În contextul declinului economic, chiar dacă normele privind protecţia femeii la locul de munca au fost îmbunătăţite, sunt puţine cazurile în care femeile au avut curajul să facă uz de toate prevederile legale în vigoare..

Prin egalitate de şanse şi tratament se întelege accesul egal, atât al bărbaţilor, cât şi al femeilor, la posturile sau locurile de muncă libere, la toate nivelurile ierarhice, posibilitatea de a-şi alege meseria şi de a exercita o profesie, dreptul de a primi acelaşi salariu pentru muncă de valoare egală, promovare şi perfecţionare profesională, beneficii sau măsuri de protecţie socială de acelaşi fel.

Malcom Payne (1997) spunea ca “discriminarea inseamna sa identifici indivizi si grupuri cu anumite caracteristici si sa-i tratezi mai putin bine decat pe oamenii sau grupurile cu caracteristici convenţional evaluate”. G.A. Cole definea discriminarea ca fiind “practica ilegala de a trata mai putin favorabil pe unii indivizi in comparatie cu altii din cauza ca sunt diferiti ca sex, varsta, rasa, religie, etc”. Banton, la intrebarea “ce este discriminarea?” propune urmatoarea definiţie: “tratamentul diferenţiat pe temeiul sexului, religiei, originii entice, etc.”.