Discriminarea femeilor pe piața muncii din România

Discriminarea femeilor pe piaţa muncii reprezintă o problemă cu care atât femeile din România cât şi întreaga societate românească se confruntă. Deşi societatea a evoluat, în special în ultimii 25 de ani, observăm diferenţe de salarizare şi de accedere în carieră între femei şi bărbaţi. Literatura de specialitate (în special cea americană) pe acest domeniu este extrem de vastă însă testarea teoriilor şi ipotezelor elaborate nu a fost încă realizată în spaţiul românesc. Din acest motiv, am dorit să vedem modul în care se prezintă discriminarea femeilor pe piața muncii.

Prin urmare, utilizând un chestionar, alcătuit din 31 de întrebări, fiecare dintre acestea urmărind aspecte legate de diverse forme de discriminare, acesta fiind aplicat unui număr de 181 de respondenți. În urma prelucrării datelor în SPSS dintre cei 181 de respondenți, 42%, respectiv 76 au vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, 22,7%, respectiv 41 au vârsta cuprinsă între 26-35, 20,4% , respectiv 37 se încadrează între 36-45, 12,7%, respectiv 23 de respondenți au vârsta cuprinsă între 46-55, iar procentul cel mai mic este ocupat de respondenții cu vârsta cuprinsă între 56-65 de ani, reprezentând doar 2,2%, respectiv 4 respondenți. De asemenea, analizând sexul respondenților se poate observa faptul că numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților cu un procent de 59, 7% în timp ce bărbații au 40, 3%, 108 femei respectiv 73 respondenți masculini.

Dacă este să privim prezența formelor de discriminare, una dintre cele mai resimțite forme de discriminare prezentă pe piața muncii din România în opinia respondenților de sex masculin este discriminarea pe bază de sex (cea mai frecventă), în timp ce femeile consideră că cea mai frecventă formă de discriminare este cea bazată pe diferențele salariale. Atât bărbații, cât și femeile au declarat că există forme de discriminare într-un procentaj extrem de ridicat.

Nu în ultimul rând, am constat că bărbații obișnuiesc să lucreze preponderant cu bărbați(57,5%), în timp ce femeile lucrează într-o măsură mult mai mare cu femeile (63%), astfel tindem să credem că piața muncii din România este segregată. Privind aprecierea fenomenului discriminării femeilor pe piața muncii, deși majoritatea bărbaților consideră că aceasta există și afectează viața tuturor actorilor sociali implicați (60,3%) observăm o mult mai mare receptivitate a femeilor în această privință, 74,1% declară că discriminarea le afectează atât pe ele cât și pe cei din jur. Un rezultat interesant a fost cel in urma unei analize dintre sexul respondentului și prestarea orelor suplimentare, rezultatele fiind contraintuitive, în urma analizei rezultând că femeile prestează mai multe ore suplimentare decât bărbații, la ambele categorii pozitive ( foarte des, des), acest fapt ducându-ne cu gândul la dorința femeilor de a se dezvolta și de a accede în carieră.

În cele din urmă, este important să menționăm că rezultatele cercetării noastre prezintă o serie de limitări dintre care cele mai importante de menționat sunt: posibilitatea îmbunătățirii procesului de eșantionare în vederea exercitării unui mai riguros control asupra aplicării instrumentului de culegere a datelor, îmbunătățirea cunoștințelor de SPSS pentru a realiza o mai bună analiză a datelor și pentru a reuși o mai bună reprezentare a rezultatelor obținute. Acceptăm că în urma unor mai bune resurse informaționale rezultatele noastre și verificarea ipotezelor propuse la început ar fi putut fi mult îmbunătățită.

Problema de cercetare

Am ales drept temă de cercetare discriminarea femeilor pe piaţă muncii, întrucât este o problemă cu care atât femeile din România cât şi întreagă societatea românească se confruntă. În România persistă ideea greşită asupra rolului femeii în gospodărie şi implicit pe piaţă muncii, rolurile de gen fiind foarte clar impregnate Deşi societatea a evoluat, în special în ultimii 25 de ani, observăm diferenţe de salarizare şi de accedere în carieră între femei şi bărbaţi. Literatura de specialitate (în special cea americană) pe acest domeniu este extrem de vastă însă testarea teoriilor şi ipotezelor elaborate nu a fost încă realizată în spaţiul românesc. Alegerea temei a fost dictată de către motive, dintre care amintim motivele de natură personală ( toţi membrii echipei sunt de sex feminin, discriminarea pe piaţa muncii reprezentând o problemă cu care fiecare dintre noi se poate confrunta în viitor, prin urmare fiind un fenomen care ne afectează în mod direct). Curiozitatea reprezintă un alt motiv pe baza căruia am abordat acest subiect, deoarece ne-am dorit să aflăm mai multe despre fenomenul discriminării femeilor pe piaţa muncii, despre modul în care acesta se prezintă şi frecvenţa incidentelor de discriminare din România. Un alt motiv este cel academic întrucât de-a lungul anilor de facultate am putut studia diverse materii legate de relaţiile ce se construiesc în cadrul pieţei muncii, având astfel posibilitatea de a acumula informaţii necesare pentru a realiza această lucrare. În strânsă legătură cu acesta este cel de ordin structural. Dată fiind pregătirea noastră academică am putut avea acces mult mai uşor la o largă arie bibliografică din domeniul cercetat. În cele din urmă, drept ultim motiv ce ne-a influenţat alegerea, îl amintim pe cel de ordin social, întrucât vedem cum fenomenul discriminării pe piaţa muncii este unul care afectează un număr ridicat de indivizi. Odată existent acesta schimbă radical „regulile” întregului joc economic şi social. Specificăm că pe parcursul lucrării vom face apel la o serie de concepte a căror operationalizare o prezentăm în cele ce urmează:

Dicționar de Gen

Stereotipul= concept sau imagine simplificată, standardizată, care se referă la un anumit grup de oameni, conceput și consolidate de către un anumit grup de oameni cu cunoștinte minime sau limitate. Stereotipurile ajung să fie dăunatoare prin prejudecată și discriminare.

Prejudecata se definește că a fi doar o opinie sau o anumită credință, ci mai degrabă o atitudine ce include simțăminte precum repulsia, disprețul.

Discriminare = se înțelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. Caracterul discriminării nu poate fi justificat, fiind astfel catalogat într-o anumită măsură ca și o prejudecată.

Discriminarea pe criteriul de sex: orice diferenţiere, excludere sau restricţie bazată pe sex, care are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoaşterii, beneficiului sau exercitării de către femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalităţii dintre bărbaţi şi femei, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.

Discriminare indirectă = impunerea unor condiţii, criterii aparent neutre sau aplicarea unui tratament aparent egal pentru toate persoanele, care însă în mod intrinsec dezavantajează o persoană sau un grup de persoane caracterizate printr-un anumit criteriu dintre cele expuse mai sus.

Discriminarea pozitivă este caracterizată prin acţiunile pozitive care au drept scop promovarea principiului tratamentului egal pentru o categorie de femei sau bărbaţi, care la un moment dat este într-o poziţie dezavantajoasă în comparaţie cu majoritatea. Ele sunt iniţiate pentru a oferi categoriei defavorizate o serie de avantaje cu scopul stabilirii unor şanse reale în accesul la anumite drepturi.