Diversificarea serviciilor pentru întreprinderi în economia românească

Serviciile au devenit un sector important al economiei mondiale, în continuă creştere, înglobând cea mai mare parte a producţiei şi forţei de muncă în majoritatea ţărilor industrializate.

O cercetare realizată de Comisia Naţională de Prognoză arată că aproximativ 70% din producţia agregată totală provenind din ţările OECD este generată de activităţile de servicii, care absorb într-o proporţie asemănătoare forţa de muncă activă. Situaţia este similară şi în cazul ţărilor membre UE-15.

De asemenea, transformările majore în ceea ce priveşte structura sectorială a economiilor ţărilor est-europene, corelate cu creşterea semnificativă a PIB, a numărului de locuri de muncă, precum şi cu intensificarea comerţului internaţional, au determinat o evoluţie semnificativă a sectorului de servicii şi în aceste ţări, persistând, totuşi, diferenţele faţă de ţările dezvoltate, precum şi între diversele ţări în tranziţie, în ce priveşte rolul şi performanţele sectorului de servicii.

Deşi în ţara noastră, în ultimii 10 ani, au cunoscut o dezvoltare deosebită serviciile cu aport sporit de valoare adăugată (telefonia mobilă, televiziunea prin cablu, serviciile bancare şi de asigurare, informatica şi activităţile conexe, serviciile de consultanţă, publicitate etc.), iar saltul făcut de sectorul terţiar este spectaculos, totuşi într-o ierarhie la nivelul Uniunii Europene, în anul 2005, România se situează pe ultimele locuri din punct de vedere al ponderii serviciilor în valoarea adăugată brută.

Un segment mai puţin abordat din sectorul terţiar şi aproape inexistent la începutul tranziţiei îl re-prezintă serviciile pentru întreprinderi, altele decât cele comerciale şi de transport. O structură modernă a economiei – bazată pe avantajul comparativ al specializării – presupune o pondere relativ însemnată a activităţilor de consultanţă care se desfăşoară de către operatori independenţi, pornind de la activităţi de secretariat până la servicii de contabilitate, juridică şi de personal.

Mai mult, această categorie de servicii se pretează cel mai bine la delocalizare şi sunt multiple exemple când astfel de servicii sunt efectuate de firme situate la mii de kilometri distanţă de societatea beneficiară.

În Contabilitatea Naţională, în ramura „servicii pentru întreprinderi” se regăsesc mai multe grupe: servicii de informatică şi activităţi conexe, cercetare-dezvoltare, activităţi de arhitectură/ inginerie şi „alte activităţi de servicii pentru întreprinderi”, respectiv: închirierea maşinilor şi echipamentelor; activităţi juridice; contabilitate şi revizie contabilă; activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj; activităţi de consultare şi management; activităţi de testări şi analize tehnice; publicitate; selecţia şi plasarea forţei de muncă; activităţi de întreţinere şi curăţire a clădirilor; activităţi fotografice; activităţi de secretariat dactilografie; activităţi de multiplicare şi traduceri.

În prezent, expansiunea acestui sector este facilitată mai ales de posibilitatea prestării şi livrării electronice a acestora. Amploarea acestui fenomen a făcut ca în cadrul serviciilor pentru întreprinderi să apară o nouă structurare prin evidenţierea „serviciilor cu livrare electronică”. În această categorie sunt incluse în primul rând serviciile din domeniul tehnologiei informaţiei, precum şi cele profesionale şi de afaceri.

Intreaga dezvoltare economica si sociala contemporana sta sub semnul evolutiilor din sfera serviciilor, ele reprezentand o componenta determinanta a economiilor mondiale.

Consideram ca este vizibil faptul ca piata mondiala a serviciilor s-a dezvoltat spectaculos in ultimii douazeci de ani datorita, pe de o parte, diversificarii ofertei, iar de cealalta parte a modificarii comportamentului consumatorului. Aceasta ascensiune se datoreaza in mare parte dezvoltarii noilor tehnologii in materie de telecomunicatii si informatica, fapt ce a dus la cresterea exigentelor consumatorilor care, sub impulsul factorilor generati de mediul in care traiesc, devin tot mai pretentiosi si mai greu de satisfacut.

Tot in acest sens, putem remarca faptul ca sectoarele primar si secundar sunt devansate de sectorul cuaternar (care reprezinta serviciile informatice si cele de cercetare stiintifica) si tertiar, pentru că cele din urma nu numai ca sunt mai dezvoltate dar sunt si mai flexibile si dinamice, adaptandu-se permanent nevoilor consumatorilor.

De asemenea, serviciile informatice si cele de telecomunicatie au un ritm inalt de dezvoltare si astfel, putand sa revolutioneze si celelalte servicii, ele fiind capabile sa diversifice oferta si deci sa sporeasca concurenta si sa accelereze globalizarea pietelor.

In ceea ce priveste evolutia serviciilor in tarile in curs de dezvoltare, situatia se prezinta diferit de la caz la caz, cea mai mare pondere a serviciilor in PIB si forta de munca activa aflandu-se in tarile Americii de Sud, cum ar fi Peru, Mexic, Argentina, dar care sunt urmate de cateva tari din Europa, precum Polonia, Ungaria, Slovacia.

Din punctul de vedere al cresterii serviciilor in perioada 1999-2000, campionul a fost reprezentat de catre zona asiatica cu state precum Iran, China, Malaezia, India etc.

In economia tarilor dezvoltate, cum ar fi SUA dar si cel din U.E s-a evaluat că unei cresteri cu 1% a PIB-ului pe cap de locuitor ii corespunde o crestere a ponderii ocuparii fortei de munca in servicii cu 0,3%.

In perioada 1980-1990, gradul de ocupare in servicii a crescut cu 23,4%, in timp ce in industrie a scazut cu 13,3%; astfel in SUA ocuparea in servicii a crescut cu 32,3%, iar in Japonia cu 24,2%.

Tertiarul este cel care contribuie la ridicarea calitatii fortei de munca, iar acest lucru se realizeaza prin cresterea gradului de calificare, a nivelului de pregatire tehnica, deci serviciile au in mare masura un rol economic. De asemenea, consideram ca ar trebui luat in considerare si rolul social al serviciilor, cum ar fi de exemplu cresterea calitativa a fortei de munca.

Putem de asemenea, vedea si examina rolul strategic al serviciilor, deoarece datorita flexibilitatii lor, serviciile sunt capabile sa realizeze o interferenta si conexiune accentuata intre industrie si agricultura. Din prisma acestui fapt, acestea nu trebuie vazute ca disparand ci ca avand loc o transformare a lor, lucru care va duce in buna masura la dinamizarea inovatiei si a modernizarii.

La nivel mondial, in anul 2005 exporturile de servicii comerciale au crescut cu un procent de 10%, adica au fost cu 2,5 ori mai mari decat cresterile PIB-ului. Cu toate acestea, valoarea exporturilor de servicii comerciale din anul 2005 a avut un ritm mai redus fata de anul 2004, cand valoarea exporturilor de servicii a inregistrat 18%.