E-Learning

A. eLEARNING – O NOUĂ PARADIGMĂ

Cele mai durabile şi mai eficiente inovaţii sunt acelea pe care beneficiarul le-a asimilat, adică le-a adoptat pentru că îi satisfac nevoile sale specifice. Să luăm în considerare ceea ce se întâmplă la nivelul concret al transformărilor produse de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării:

În primul rând, observăm convertirea conţinutului cultural din întreaga lume într-o formă digitală, făcând astfel produsele disponibile oricui, oriunde şi oricând. Reţelele de comunicaţii cu arie largă şi de mare viteză, legând computerele din apartamente sau de pe pupitrele elevilor la biblioteci digitale de mare capacitate schimbă condiţiile culturale în care se desfăşoară educaţia. Izolarea este de domeniul trecutului şi are loc o substitutie a insuficienţei şi perimării informaţiilor cu amploarea şi arhisuficienţa lor. Problemele educaţiei se schimbă profund, alternativa la o cunoaştere insuficientă şi costisitoare fiind găsirea strategiilor ce permit accesul nelimitat la cultură.

În al doilea rând, sunt dezvoltate multiple modalităţi de a reprezenta informaţii, de a simula interacţiuni şi a exprima idei, extinzând achiziţiile inteligenţei, alterând astfel spectrul civilizaţiei, modificând cerinţele participării la cultură. Dezvoltarea epistemologică capătă aspecte interesante. Gândirea relaţionează strâns cu limbajul, simbolizarea formală din matematică şi logică fiind privită ca o extensie a variatelor forme lingvistice curente. Mediul digital extinde evident sfera, fiind folosit pentru a achiziţiona informaţii şi pentru a exprima idei în diverse moduri – verbal, vizual, auditiv sau îmbinarea tuturor acestora. Ca rezultat, educatorilor le va fi din ce în ce mai dificil să favorizeze manipularea limbajului verbal în detrimentul celorlalte modalităţi de expresie.

În al treilea rând, oamenii exteriorizează diverse abilităţi curente – de a calcula, de a scrie corect, a memora, a vizualiza, a compara, a selecta – în instrumentele digitale cu care lucrează, dobândind astfel practic o adevarată măiestrie în ce priveşte aceste abilităţi, cândva rezultate ale educaţiei. Tehnologiile digitale lărgesc potenţialităţile personale. Procesoarele de texte, de exemplu, avertizează în cazul oricărui cuvânt scris incorect sau în cazul greşelilor gramaticale, foile de calcul permit oricui să facă rapid şi corect calcule după formule extrem de complexe, bazele de date permit şi celor cu slabe capacităţi de memorare să manipuleze seturi întregi de informaţii. Diverse alte forme de instrumente de lucru specializate reduc nivelul aptitudinal necesar pentru a participa efectiv la o gamă largă de activităţi culturale.

Bibliotecile digitale, multimedia şi abilităţile exteriorizate schimbă sensibil perspectiva asupra practicii educaţionale. Introducerea Internetului este evenimentul ce precipită emergenţa unei noi paradigme în educaţie şi formare.

Paradigma nouă este strâns legată de efectele depăşirii culturii tiparului:

1. dezvoltarea tehnologică

2. noile teorii pedagogice

3. împarţirea responsabilităţii pentru educaţie

într-o societate a comunicării generalizate. Internetul devine, pe zi ce trece, arbitrul accesului la educaţie şi cultură, iar forma cea mai potrivită de a veni în întâmpinarea nevoilor de cunoaştere şi formare continuă este eLearning.

eLearning este un termen prin care se descrie procesul de învăţare cu ajutorul unui calculator conectat la internet. Termenul eLearning este cunoscut şi sub numele de învăţământ online; eLearning vine de la “electronic learning”.

eLearning are la bază o clasă virtuală, un instructor (tutor) care planifică activitatea grupului din clasa virtuală.

În fiecare clasă virtuală, cursantul aprofundează câte o disciplină, fiecare clasă are elevii săi şi tutorele său. Astfel, oferta educaţională este mult mai bogată.

Învăţarea prin eLearning poate fi la fel de valoroasă ca şi învăţarea din sala de clasă tradiţională dacă nu chiar mai valoroasă.

Un sistem de eLearning (de formare la distanţă sau educaţie virtuală) constă într-o experienţă planificată de predare-învăţare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie, fără a constrânge agenţii activităţii la coprezenţă sau sincronicitate. Medierea se realizează prin modalităţi diverse, de la material pe dischetă sau CD (eventual prin corespondentă), la tehnologii de transmitere a conţinuturilor prin Internet.

Aşadar materialul educaţional este accesibil pe internet, pe o aşa-numită platformă eLearning. Cel care doreşte să înveţe pe o astfel de platformă, intră pe un site specializat, se înscrie cu datele personale de identificare şi devine utilizator. Accesul ulterior se face pe baza unui nume de utilizator şi parolă.

În România există aproximativ 20 platforme eLearning. Fiecare platformă eLearning are o ofertă de cursuri, specializări şi domenii.

În ţări precum SUA, Canada, ţările Uniunii Europene, unde eLearningul are deja vechime, un elev îşi poate completa oferta educaţională din şcoală înscriindu-se în câteva clase virtuale.

Învăţământul românesc trece printr-un proces de profundă modernizare datorită proiectului SEI (Sistemul educaţional informatizat) iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării încă din 2001. Profesorii simt din ce în ce mai acut nevoia de a se descurca să îşi dezvolte propriile materiale didactice, să îşi organizeze cursurile într-o manieră modernă. Modelele actuale de învăţare sunt centrate pe student, oferindu-i o mai mare autonomie, încurajându-i învăţarea activă, acordându-i un rol important în crearea de materiale, în comunicarea şi participarea la procesul de predare-învăţare.

O veche zicală spune că noi învăţăm toată viaţa câte ceva. Aceasta a devenit adevarată în special în zilele noastre când competiţia acerbă este prezentă atât în afaceri cât şi în învăţământ.

eLearning se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă sau pregătire, deci atât elevilor cât şi dascălilor sau alţii de alte meserii. eLearning-ul este deci o variantă a educaţiei permanente în societatea informatizată.

Prin eLearning ne îndreptăm spre o nouă revoluţie în educaţie; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoaşterii devine desuet. Profesorii, să zicem tradiţionali ar putea să devină viitori tutori care asigură managementul clasei virtuale. Tutorele planifică activitatea grupului de participanţi ai clasei virtuale, supune dezbaterii acestora aspecte ale lecţiei în forumuri de discuţii, furnizează resurse auxiliare pentru înţelegere, comentează temele, indicând fiecărui membru al clasei unde trebuie să mai insiste.

Desigur că şi noua activitate de tutor este remunerată însă de data aceasta funcţie de performanţă. Performanţa o dă gradul de audienţă al clasei administrate; căci cursanţii sunt liberi a se înscrie la un curs sau altul, precum sunt liberi de a părăsi un curs dacă acesta este ineficient.

Politica platformelor eLearning este aceea de a oferi atât cursuri gratuite cât şi cursuri contra-cost.

Transmiterea de informaţii, învăţarea într-un sistem deschis, profesional susţinut constant prin metode şi tehnici psihopedagogice speciale devine o marfă ce se cumpără.